Scriam cu zilele trecute legat de faptul că ANISP, o asociaţie de la noi formată din furnizorii de Internet din România a reclamat RCS & RDS la Consiliul Concurenței. E vorba despre poziţia dominantă a acestui operator şi termenii puşi pentru interconectare. Acum RCS & RDS dă răspunsul asociaţiei respective.
Vă reamintesc că furnizori ca Orange, GTS, Prime Telecom, DirectOne sau Telekom erau în acea organizaţie şi contestau sumele cerute pentru interconectare sau refuzul colaborării în această zonă. ANISP este Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor şi a subliniat că în lipsa interconectării, anumite servere, site-uri sau resurse sunt greu de accesat, fiind nevoie să ocolească rețeaua RCS & RDS şi se folosească de reţele şi servere din alte ţări, ceea ce nu e normal.
Operatorul RCS & RDS a răspuns astfel, oficial:
„Considerăm că sunt necesare câteva precizări accesului, în general, la Internet pentru utilizatori. Orice utilizator poate accesa un site sau alt utilizator din întreaga lume prin intermediul furnizorilor lor de Internet și al unor operatori globali. Acești operatori globali (denumiți Tier 1) conectează operatorii regionali și locali, nefiind însă excluse și modalități de conectare directă, opționale, denumite de obicei peering. Actualele forme de conectivitate de tip IP tranzit pentru rețelele de Internet (fix sau mobil) asigură practic și irevocabil accesul permanent și neîngrădit al utilizatorilor la site-uri, Internetul global și din România.
Atât în România, cât și în spațiul UE și în SUA, peering-ul este o formă de interconectare nereglementată între doi operatori, tocmai pentru că este opțională. Ea poate fi plătită sau neplătită, în funcție de costurile rețelei, dimensiunile acesteia și negocierile comerciale dintre operatorii care decid să utilizeze această formă de interconectivitate. Astfel, lipsa unei conexiuni directe între doi operatori nu va avea vreun efect pentru accesul la un site de internet sau un alt utilizator.
În România, operatorii de Tier 1 sunt prezenți chiar local, încheind contracte de conectare cu operatorii din piață pentru serviciile de conectivitate contra-cost. Astfel, operatorii precum RCS & RDS sau membrii ANISP beneficiază automat de acces unul la rețeaua celuilalt prin intermediul acestor operatori Tier 1 (inclusiv în centre neutre de date – de ex. NX Data), interconectivitatea universală pentru site-uri și utilizatori fiind astfel realizată.
Politicile de peering ale diverșilor operatori sunt publice și pot fi cu plată sau nu, localizate la anumite teritorii sau nu. Spre exemplificare, prezentăm mai jos politică publică de peering global a unuia dintre operatorii mari de comunicații electronice, membru și în ANISP cu organizația locală (conform https://www.anisp.ro/en/members/): Link politică peering.
Mai trebuie să precizăm că cea mai mare parte a traficului de Internet, în prezent, provine de la / se duce către furnizorii de conținut și cu platforme de conținut. Acești furnizori de conținut utilizează accesul prin operatori (Tier 1 sau direct) ca să livreze conținutul către clientul final, relațiile de peering în acest tip de trafic fiind practic nerelevante.
De asemenea, orice operator are costuri cu dezvoltarea rețelei și cu tehnologia asociată acesteia. Aceste costuri sunt suportate în prima fază de operatorul care face investiții și ulterior sunt amortizate ca parte a serviciilor prestate pentru clienții finali. Conectarea fără costuri ar presupune că anumiți operatori ar beneficia, în mod nejustificat, de eforturile investiționale și inovația operatorului inițial, acest lucru fiind în contradicție cu orice principiu de drept sau cu regulile de concurență.
Astfel, revenind la poziția prezentată de ANISP, RCS & RDS a transmis către cei care au solicitat o ofertă de tip peering, transparentă și aplicată nediscriminatoriu, în vara anului 2018, ofertă care a fost reînnoită în toamna anului 2019. Operatorii interesați au purtat discuții și au încheiat contracte în această perioadă, printre aceștia aflându-se inclusiv membri ai ANISP, în timp ce alți operatori nu s-au arătat interesați de acest serviciu sau nu au venit să negocieze cu bună credință prin prezentarea unor contra-propuneri. Constatăm astfel că gradul de interes din partea operatorilor afiliați ai ANISP a fost unul scăzut pentru modalitatea opțională de conectare denumită peering. Pentru clarificare, prețul solicitat de RCS & RDS a fost de 300 EURO pe conexiune de 1 Gigabit/s (viteză de acces simultană) și între 2.000 – 2.500 EURO pe conexiune de 10 Gigabit/s (viteză de acces simultană), în funcție de capacitatea solicitată, preț pe care îl considerăm rezonabil și în linie cu investițiile semnificative efectuate de RCS &RDS pentru realizarea infrastructurii.
În acest context, ne manifestăm din nou disponibilitatea de a avea discuții cu membrii ANISP care ar fi interesați de serviciile de peering. De asemenea, vom susține orice încercare de a stabili reguli de acces de tip peering universal aplicabile la nivel local și, mai ales, european. Atragem atenția că serviciile vor fi disponibile în condițiile de piață aplicate tuturor operatorilor.”
Ce am înţeles din acest comunicat lung? Că RCS & RDS consideră peering-ul o formă de interconectare nereglementată între doi operatori şi subliniază că e opţională şi poate fi plătită sau neplătită. Aici intră negocierea între operatori. RCS & RDS mai menţionează şi că grosul traficului de Internet vine sau se duce spre furnizorii de conţinut şi cu platforme de conţinut, care nu sunt afectaţi de relaţiile de peering.
Operatorul cu cotă de piaţă majoritară de la noi, RCS & RDS şi-a arătat disponibilitatea în a discuta cu membrii ANISP interesaţi de peering totuşi. Preţurile cerute până acum au fost de 300 de euro pe conexiune de 1 Gigabit/s şi între 2000 şi 2500 de euro pe conexiune de 10 Gigabit/s, considerate rezonabile având în vedere investiţiile în infrastructură.
