În octombrie 2020 scriam despre evoluţia proiectului de lege 5G din România, dar şi despre observaţiile aduse de Ministerul de Justiţie şi efectele lor. Ceea ce începuse ca o serie de discuţii cu specialişti, miniştri şi experţi în august 2020 a devenit draft şi apoi proiect de lege pe final de an 2020. Proiectul de act normativ avea rolul de a stabili un mecanism de autorizare prealabilă a producătorilor de tehnologii, echipamente şi programe software utilizate în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional.
Totul pentru a reduce riscurile la adresa siguranţei naţionale. La momentul sosirii proiectului de lege 5G au fost obiecţii din partea Ministerului de Justiţie, iar Consiliul Economic şi Social a avut de asemenea completări. Hai să vedem cum stă în aprilie 2021.
Starea actuală a proiectului
După aproape 6 luni de pauză am frunzărit noul conţinut al proiectului de lege 5G şi nu am descoperit mari diferenţe faţă de versiunea din 2020. La mijlocul lunii martie 2021, noul proiect de legislaţie 5G a fost supus spre aprobare Consiliului Social şi Economic şi Consiliului Legislativ, iar recomandările Consiliului Concurenței au fost făcute publice aici.
Noul proiect pare a nu lua în considerare recomandările venite anul trecut din partea Ministerului de Justiției, a Consiliului Concurenței şi a Consiliului Social şi Economic. Nu include nici modificările sugerate de jucători din industrie, companii ITC şi Asociaţia Operatorilor Mobili.
Probleme cu proiectul de lege
Pe lângă faptul că nu include modificări semnificative, proiectul de lege nu ar respectă nici recomandările UE şi nu stabileşte reguli tehnice de implementare a reţelelor 5G. Ar trebui să regăsim în textul legii paşii de urmat de către un producător sau furnizor de echipamente sau software care nu a fost autorizat dacă CSAT nu răspunde în perioada de 4 luni ce apare în proiect.
"Proiectul de act normativ nu reglementează calea de urmat și nu stabilește termene în cazul în care producătorul nu obține, în perioada menționată în proiect, răspunsul de la CSTA pentru cererea de autorizare, creând potențialul unor interpretări contradictorii”, conform comunicatului CES.
Trebuie spus că Ministerul Justiţiei avizase favorabil proiectul de lege în octombrie 2020, dar cu observaţii. Era nevoie de o serie de criterii pentru acordarea sau refuzarea de emitere a autorizării, dar şi justificarea acordării Primului Ministru unei competențe de a emite o decizie de aprobare sau respingere a autorizării. Asta ar fi intrat în conflict cu competenţa sa constituțională. Un organ colegial, un minister al comunicaţiei/digitalizări ar fi mai potrivit sau un comitet afiliat ANCOM.
Aş vrea să subliniez şi că România NU are un Minister al Comunicaţiei şi Informaţiilor, ci această atribuţie revine Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Avem şi Minister al Digitalizării din 2021, dar acesta nu s-a implicat încă în Proiectul de Lege 5G. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să se pronunţe la rândul său asupra soluţiilor din actul normativ.
Consiliul Concurenței trebuie să indice şi în ce măsură legislaţia discriminează sau avantajează anumiţi furnizori sau companii, încălcând principiile de bază ale concurenţei.
Aspectul tehnic
O problemă semnalată şi în articole precedente era textul foarte vag al legii în zona tehnica. Se menţionau "echipamente, tehnologii şi programe software utilizate în cadrul infrastructurii informatice şi de comunicaţii de interes naţional, dar şi în reţelele de comunicaţii electronice, prin care se asigura servicii electronice de tip 5G." Iată un paragraf din lege:
"Articolul 7, aliniat 2: În situaţia retragerii autorizării potrivit aliniat 1, tehnologiile, echipamentele şi programele software utilizate în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interest naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G pot fi utilizate pentru o perioadă de maxim 5 ani de la data retragerii autorizării. (adăugire nouă)"
"Articolul 4 aliniat 1: Solicitarea pentru obţinerea autorizării prevăzute la articolul 3 se depune la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, care se transmite de îndată la CSAT. (Schimbare a numelui Ministrului)"
"Articolul 10, aliniat 1: Tehnologiile, echipamentele şi programele software utilizate în reţelele de comunicaţii electronice la data intrării în vigoare a prezenţei legi şi care contribuie la furnizarea de servicii de comunicaţii electronice de tip 5G, ai căror producători nu deţin autorizare potrivit prevederilor prezenţei legi, pot fi utilizate pentru o perioadă de maxim 5 ani, ce se calculează de la data intrării în vigoare a prezenţei legi (adăugire nouă)"
ANCOM este menţionată în lege de multiple ori ca autoritate de sancţiune şi control pentru reţelele respective, fără a detalia modalitatea de control, termenii tehnici şi vreun barem în care trebuie să se înscrie operatorii.
Autorizarea trebuie acordată prin decizie a Prim-Ministrului, după avizul CSAT. Litigiile şi obiecţiile se analizează de către Curtea de Apel Bucureşti.
Concluzii
Proiectul de Lege 5 se află în stagnare de 6 luni şi nici acum nu avem un termen clar pentru licitaţia de spectru 5G. România bate pasul pe loc în zona 5G de 2 ani şi jumătate din cauza unui... vid legislativ practic în secţiunea legislativă aplicată operatorilor şi furnizorilor de echipament 5G. Asta face ca operatorii să piardă sume mari şi 5G-ul să fie tot mai târziu implementat, cu reverberaţii în industrie, agricultura, transport, comunicaţii, medicina. Acest lucru poate fi observat și din anunțul recent făcut de Telekom, unde au declarat că în prezent 5G nu este important pentru România, ci doar pe termen lung.
Aşteptăm o reacţie a autorităţilor, dar şi o formă a legii care să poată fi aprobată de CES, Ministerul Justiţiei şi toate părţile cu drept de decizie.
