Apple iPhone 16 Pro Max: Camera parcă şlefuită fix pentru mine, dar cu neajunsuri nocturne

2.278 ori
<b>Apple iPhone 16 Pro Max: Camera parcă şlefuită fix pentru mine, dar cu neajunsuri nocturne</b>Apple iPhone 16 Pro Max se laudă cu vreo 3 noutăţi în mare, la cameră: filmarea 4K la 120 FPS, noul senzor pentru camera ultrawide, de 48 MP şi butonul capacitiv Cameră. În rest a păstrat pachetul de optică al predecesorului

Apple iPhone 16 Pro Max se laudă cu vreo 3 noutăţi în mare, la cameră: filmarea 4K la 120 FPS, noul senzor pentru camera ultrawide, de 48 MP şi butonul capacitiv Camera Button. În rest a păstrat pachetul de optică al predecesorului. 

Video-review Apple iPhone 16 Pro Max, secțiunea Cameră

Începem cu o cameră selfie de 12 megapixeli, în decupajul Dynamic Island din zona de sus a ecranului. Tot acolo se afla şi senzorul SL 3D, pentru Bokeh şi deblocare facială. Camera selfie are deschidere F/1.9, PDAF şi stabilizare optică, HDR şi Dolby Vision, dar şi captura 3D Spaţial Audio şi filmare 4K la 60 FPS. În spate se afla o cameră principală de 48 de megapixeli, cu deschidere F/1.8 şi stabilizare Sensor Shift OIS, dar şi Dual Pixel PDAF. Fix ca anul trecut.

Nu se schimba multe nici la camera telephoto periscop, rămâne de 12 MP, cu deschidere F/2.8, Dual Pixel PDAF, stabilizare 3D Sensor Shift OIS, dar şi zoom optic 5X. Noutatea este totuşi camera ultrawide de 48 de megapixeli, faţă de 12 MP, cât avea iPhone 15 Pro Max. Are deschidere F/2.2 şi prin autofocus oferă şi captura Macro. Avem parte şi de un senzor ToF 3D LiDAR, dar şi de bliţ dual LED dual tone. Filmarea ajunge acum la 4K 120 FPS. Sony şi OnePlus au făcut totuşi asta înainte.

Nu se termină aici! Primim captură 10 bit HDR, Dolby Vision HDR, Pro Res, 3D Spaţial Video şi Audio, captură de sunet stereo. Zoom-ul digital maxim ajunge la 25X. 

Interfaţa camerei

Interfaţa camerei include Undertones, sub-tonuri care se pot seta pe Standard, Amber, Gold, Rose Gold, Neutral, Cool Rose. Toate tunabile la 3 aspecte: tonalitate, culoare, paleta. Apoi avem "Mood", care se poate seta pe Vibrant, Natural, Luminous, Dramatic, Quiet, Cosy, Ethereal, Mute Black and White şi Stark Black and White. Opţiunile camerei includ şi Panoramă, Spaţial Picture/Video, Portrait, Video, cu Action în stil GOPro, dar şi Cinematic, cu blur de fundal.

Avem şi slow motion şi Time Lapse, dar şi captura Night şi Macro (Auto sau Manual). 

Fotografii realizate ziua

Începem cu o serie de capturi realizate ziua şi mărturisesc că mi-a fost dor să pozez Parcul IOR. O luăm totuşi de la Iancului, de pe Pache Protopopescu, imediat după ce am ieşit de la emisiunea I Like IT, unde am avut filmări. În primul rând butonul Camera Control este capacitiv şi dacă îl apeşi odată, atunci porneşti camera, dacă îl apeşi iar odată faci o fotografie.

Îl ţii apăsat şi începi filmarea. Cu swipe pe el poţi face zoom, schimba expunerea, trece între camere sau între tonalităţi de culoare. Umbli şi la Bokeh din ce am văzut. 

Revenind totuşi la fotografii, camera principală este înfometată de lumină, captează foarte, foarte multă lumină. Asta duce la supraexpunere şi mă refer la Daciile Logan albe din trafic, al căror alb este exagerat, plus frunzele arborilor din parc. Mai degrabă se întâmplă pe camera ultrawide totuşi şi la copacii de la distanţă. Zoom-ul mi s-a părut excelent. Nu am mai avut aşa surpriză plăcută la zoom de la Google Pixel 8 Pro încoace.

Nu doar la 5X, unde e la fel de crisp că la 1X, ci şi la 10X chiar. Nu e departe de S24 Ultra la acest capitol. Văd semnul acela rutier albastru clar, chiar dacă sunt la metri buni distanţă.

Fotografiile selfie sunt la nivel de Pixel şi Samsung Galaxy S. Ba chiar aş spune că nu procesează atât de excesiv cum o face Pixel-ul sau un Huawei Pura 70, am un ten mai natural. Ochii sunt expresivi, văd fiecare por şi fir de păr şi barbă. Bokeh iar mă decupează defectuos, mai ales pe fundal negru. Îmi taie din urechi dintr-un motiv sau altul şi mereu am problema asta cu iPhone-urile, dar nu doar cu ele.

Prim planurile sunt arătoase şi am şi cu flori trecute şi cu acea muscă, care se odihnea pe o frunză. Nu mă pot duce cu Macro-ul totuşi atât de aproape pe cât vreau, după cum arată acea captură cu muşchi pe copac, care nici după câteva "duble" nu e la nivel de Huawei Pură 70 Ultra.

Ultrawide-ul mi se pare că nu livrează aşa multe detalii cum mă aşteptam. Ai fi tentat să crezi că nouă camera de 48 MP aduce mai multe detalii decât cea veche, de 12 MP. De fapt parcă duc dorul celei vechi... Am văzut pozele şi pe telefon şi pe laptop, şi pe monitor de 30 inch şi pe TV... dacă iei la bani mărunţi poza şi cauţi detalii la distanţă şi în centru, nu o să fii mulţumit. Am văzut capacitate mai bună de captură ultrawide la Samsung şi cred că şi un Xiaomi Ultra.

Tendinţa generală a camerei triple din spate este să livreze cele mai bune culori, claritate, contrast, balans de alb, când ai subiecţii la 1-2 metri în faţă. Dovada fiind acele fotografii cu mingi colorate. La depărtare captura e... aproape slabă şi doar zoom-ul ajuta. Cerul a arătat excelent coloristic vorbind şi nici culorile trandafirilor nu au fost compromise.

Nu stăm rău nici cu soarele în faţă, cum se vede la poză cu fântână. 

Fotografiile culinare sunt savuroase şi avem aici un Acai Bowl la Rio Juice, spre Piaţa Romană. Acai e un fruct din America de Sud, cu mulţi antioxidanţi. Aici avem echilibrul perfect între umbră şi lumină, unt de arahide cremos, fulgi de cocos bine delimitaţi, acai lucios, îngheţat, care mi-a dat „brain freeze". Delicios şi sănătos.

Pe de altă parte când m-am apropiat cu focusul de o focaccia la Salumerie, m-am luptat mai mult decât aş face-o cu un Huawei sau Samsung. În barul de cocktailuri Oficiul 1 am fost chiar dezamăgit că focalizarea era o utopie pentru cocktailul cu spumă de mandarină. Iar ce a ieşit era prea noisy pentru... „palatul" meu.

Captură foto nocturnă

Pe măsură ce mâncăm Acai Bowl, focaccia cu prosciutto şi degustam un Aperol pe Calea Victoriei s-a lăsat seara. Aşa că am început să pozeze maşini, trecători, clădiri. În primul maşinile în mişcare nu sunt "îngheţate" în timp şi ies mişcate. Indiferent de viteză. Şi dacă ai tendinţa să faci pozele rapid noaptea, ai face bine să aştepţi puţin, pentru că Night mode e imprevizibil.

În continuare sunt surse de lumină amplificate şi nu neapărat că halouri. Radiază acel alb puternic al farurilor de maşini prea mult, practic nu vezi conturul farului clar. În continuare o să îşi dea lumea seama cu ce telefon ai făcut pozele, adică iPhone, prin acele reflexii punctiforme verzi sau albastre, care însoţesc orice poză clasică cu iPhone-ul. 

Ultrawide-ul a avut un moment, aproape de acea biserică de lângă Magazinul Muzică, Biserica Kretzulescu când mi s-a părut că am un telefon midrange în mână. Apropo de midrange, într-o zonă ceva mai penumbroasă a Căii Victoriei selfie-urile nu m-au mulţumit deloc. Cred că doar cu opţiunea „ecran bliţ" scoţi ceva de calitate. Ceea ce mă miră, deoarece aveam pretenţii mari. Obrajii au prea mult zgomot şi barba la fel. 

Văd reflexii între turnurile bisericii şi lipsa unei „căi de mijloc". Adică ori pozele sunt prea întunecate, ori prea iluminate de Night Mode. Dacă aştepţi 5 secunde, iese un Night Mode pe cinste... dar... e prea luminos şi dispare "nocturnalitatea" capturii, ca să zic aşa. Nici la fântânile din Parcul IOR nu am fost prea impresionat şi parc prefer aici pozele fără Night Mode.

Pe de altă parte, la concerte, precum cel al trupei Clouds din Expirat sau cel Heilung de la Arenele Romane mă pot declara doar mulţumit. Simt upgrade-ul de la iPhone 15 Pro, camera se descurcă excelent cu reflectoare puternice, cu muzicieni care se mişcă şi cu scenarii complexe de lumină.

Am prins expresii faciale şi fascicule de lumină colorată perfecte în club Expirat.

Captură video

Dacă mi s-au părut prea luminoase fotografiile făcute ziua, staţi să vedeţi filmările. Ei bine, captura video e şi mai luminoasă, prea albă. Uitaţi-vă la maşinile albe care trec pe stradă şi mai ales la acel tramvai cu verde şi alb sus. Partea sa de sus e exagerat de albă, contrastul e prea intens şi aprins. Claritatea e totuşi că de obicei cristal şi dacă apelezi la ProRes, lucrezi cu un nivel de detalii la care rivalii pot doar visa.

Comutarea între camere se face rapid la zoom, poate cel mai rapid de pe piaţă. Ca atare zoom-ul e lin, se face pe nesimţite, doar că e un prag între 2 şi 5X când lucrurile nu sunt aşa clare cum aş dori şi am constatat asta mai degrabă la concertul Heilung. Foarte multe detalii şi un pui de Audio Zoom parcă.

În Parcul IOR am văzut expunere dată prea sus pe vegetaţie. Credeam că am scăpat de asta...

Camera frontală e perfectă pentru vlogging şi trece la următorul nivel cu adevărat atunci când filmezi Bokeh/Cinematic. Vocea are bas, se văd clar venele de pe tâmplă, fiecare gropiţă şi muşchi facial. Privitorii vor fi încântaţi să văd aşa vlog.

Ca şi la poze, când filmezi de aproape toţi subiecţii arată minunat, detaliat, cristal de clar. Focalizarea e rapidă la alternare între trandafir şi fundal, dar la ghinda de la marginea lacului s-a mişcat mai lent decât un Galaxy S sau Pixel. Gazonul de la fântână de la intrarea în parc e ars, neplăcut de expus, prea săturat aş zice.

Am testat şi stabilizarea, deşi sincer nu prea avea rost. De când a apărut Sensor Shift Apple a fost perfectă la acest capitol. Am filmat 4K în 30, 60 120 FPS şi mereu am avut zero trepidaţii, vibraţii, unduiri ale imaginii, claritatea a fost la cote maxime. Suntem peste Pixel-uri per total, în afară de supraexpunere. 

Noaptea iar sunt cam dezamăgit, cel puţin de reflexii, de unele surse de lumină de pe Calea Victoriei. Farurile maşinilor sunt prea intense, ies din contururi, iar arborii au frunze prea "soft". Filmarea din mers pe scările din IOR spre acele fântâni cu jerbe roşii nu a mai arătat aşa bine că ziua. Apar tremurăturile, zgomotul, neclaritatea. Panoramarea e OK aş zice, detaliile acceptabile, culorile decente. 

La concertul Clouds în schimb am capturat sunet spaţial, aşa bine încât când ascultăm după concert la căşti îi auzeam pe cei din spatele meu vorbind peste monologul artistului şi credeam că e cineva pe stradă în spatele meu în vreme ce mergeam acasă de la concert. M-am şi întors să mă uit în spate. Asta înseamnă spaţialitate. 

Microfoanele fac faţă cu brio sistemului "spart" de boxe din Club Fabrica la techno, dar şi luminilor intermitente, chit că uneori le creează camera nişte mici raze de "soare" în jur. Cumva camera e bună mai mult pentru concerte, captură de mâncare, captură de aproape, vlogging, adică fix ce fac eu.

Disponibilitate

Prețuri actualizate

 

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citește mai mult×