Istoria lui Android cu Radu Episodul #5: Ramificare Honeycomb + Ice Cream Sandwich cu butoane virtuale de navigare, recunoaştere facială

Autor: Radu Iorga | Publicat în: Android Editorial 4.613 ori26-10-2019

Am ajuns la episodul 5 în incursiunea noastră în istoria lui Android şi suntem acum la o reuniune a celei mai slabe variante de Android, combinată cu cea mai revoluţionară. Pe de o parte avem ramificaţia Honeycomb pentru tablete, un eşec total şi pe de alta Ice Cream Sandwich, care a adus o revoluţie pe telefoanele mobile. Ambele OS-uri sunt totuşi vitale, pentru simplul fapt că au inaugurat navigarea exclusiv prin butoane virtuale. Hai să dăm clepsidra inapoi şi să vedem cum arată Androizii de acum 8 ani.

Honeycomb

Aceasta a fost prima mare bifurcaţie a lui Android, comparabilă cu ce a făcut Apple în 2019 cu iPad OS şi iOS 13. Pe 22 februarie 2011 debuta Android 3.0 Honeycomb, bazat pe kernel de Linux 2.6.36. A fost inaugurat de tableta Motorola Xoom, care a debutat pe 24 februarie. Varianta 3.0 de OS aducea următoarele noutăţi la acea vreme:

o interfaţă nouă "holografică", care mai rău îngreuna mersul tabletei
apărea o bară de sistem, care oferea acces la notificări şi status
apăreau şi butoanele virtuale de navigare jos
multitasking-ul se făcea printr-un scroll de thumbnailuri
aparea şi un Action Bar, care oferea acces la opţiuni contextuale, de navigare, widget-uri şi conţinuturi
tastatura era mai bine spaţiată pentru ecrane mari
copy/paste mai intuitiv
taburile de browser înlocuiesc ferestrele de browser
mod Incognito pentru web browsing şi auto fill
accelerare hardware
suport pentru procesoare multi core
până la 5 homescreen-uri personalizabile

Honeycomb a primit şi câteva actualizări la versiunile 3.1 şi 3.2, care aduceau mici modificări de UI, suport USB On the Go, widgeturi redimensionabile şi suport pentru tastatura şi mouse, dar şi gamepad-uri.

Tableta Motorola Xoom părea SF când a sosit la noi la test, asta pentru că făcea abuz de albastru şi fonturi cool şi pentru că amintea de filmul "Tron" cel nou. În retrospectivă era doar poleială şi nu se compara cu iPad-urile ajunse la generaţia 2 şi 3. Preţul era uriaş, chiar şi în comparaţie cu iPad-urile şi erau şi buguri gârlă. Avea foarte puţine aplicaţii suportate pe deplin, nu era comodă de ţinut şi nu avea suport Flash la debut.

Honeycomb a mai ajuns şi pe ASUS EEE Pad Transformer TF101, prima tabletă ASUS pe care am testat-o şi care oficial ne-a convertit în "religia" lui NVIDIA Tegra. Mai era şi Acer Iconia Tab A500, dar şi experimentul trăznit HTC Flyer, cu al său stylus şi care încerca să fie un telefon mai mare, cu HTC Sense aplicat peste. Am văzut şi LG G Slate şi Samsung Galaxy Tab 8.9 şi 10.1.

Am văzut şi câteva modele Allview şi Toshiba care şi-au încercat norocul cu acest OS, dar nici una nu a făcut istorie. Honeycomb a fost poreclit pe bună dreptate "Windows Vista al lui Android" şi a fost lansat de Google din panică de a nu rămâne în urma iPad-urilor şi a modului excelent în care adaptaseră iOS-ul de pe iPhone pe ecranul mai mare.

Android 4.0 Ice Cream Sandwich

Dacă Android 3.0 Honeycomb a venit la început de 2011, Android 4.0 Ice Cream Sandwich a venit în octombrie 2011. A folosit tot feedback-ul preluat de la public pentru Honeycomb şi a învăţat din greşelile acelui OS pentru a crea o platformă revoluţionară. Dorinţa a fost de a unifica experienţa de pe smartphone şi tabletă. O nouă abordare numită "Holo" a fost scheletul acestui release, cu un design mai curat şi minimalist, plus un nou font, numit Roboto.

Android 4.0 Ice Cream Sandwich

Apărea şi suportul NFC, un Homescreen regândit şi posibilitatea de a face "Beam" cu conţinuturi spre alt device folosind această tehnologie. Avem şi o zonă de Contacts cu integrare social media şi puteam accesa camera şi controla playbackul muzical din lockscreen.

Recunoaşterea facială a debutat tot cu acest OS, deşi a fost doar un gimmick atunci şi în mare măsură e gimmick şi azi. Ca idee, chiar şi în mai 2019, 0.3% din toate terminalele Android încă utilizau Android Ice Cream Sandwich. Android 4.0 ICS a debutat pe Samsung Galaxy Nexus, care a şocat pe toată lumea prin faptul că a renunţat la butoane hardware navigaţionale.

Iniţial telefonul Nexus trebuia să debuteze pe 11 octombrie, dar atunci a încetat din viaţă Steve Jobs şi totul a fost mutat pe 19 octombrie. Android 4.0 avea o interfaţă care mai renunţase la look-ul SF de pe Honeycomb, în favoarea unei abordări mai plate şi mai curate, cu accente albastru neon. Aveam şi o simulare de adâncime, prin "drop shadows".

Debutau şi celebrele butoane Back, Home şi Recent, pe o "bară de sistem" în zona de jos, înlăturând în sfârşit butoanele fizice. S-a renunţat la butonul Menu şi funcţia aferentă. A dispărut şi cerinţa de buton Search, înlocuit de un widget. Homescreen-ul principal are o bară de căutare Google Search în zona de sus, un dock jos cu app drawer şi alte 4 aplicaţii de bază şi acolo se pot forma foldere.

App drawerul avea două tab-uri: widgeturi şi aplicaţii. Widget-urile erau redimensionabile şi permiteau scroll în conţinutul lor. Secţiunea Contacts de pe telefon a fost înlocuită cu aplicaţia People, care avea integrare cu reţelele de socializare, mai ales Google+. Aplicaţia Camera primea un upgrade masiv, cu o creştere mare de tot a vitezei de captură, detecţie facială, mod Panoramă (inaugurat pe Android 4.0) şi posibilitatea de a face poze în vreme ce filmezi. Aveam şi opţiuni de editare foto integrate în Galerie.

Tastatura virtuală aducea şi suport Autocomplete şi input vocal îmbunătăţit. Ştiu că pare o funcţie nu chiar aşa veche, dar realizarea de capturi de ecran se făcea acum cu butoanele Power + volum jos şi aşa a rămas de atunci. Android Beam era folosit pentru a partaja linkuri sau conţinuturi via NFC. Până la urma Face Unlock, Android Beam, social media în People au fost doar gimmick-uri, pierdute în negura timpului.

Iată şi câteva telefoane/terminale reprezentative pentru Android 4.0 Ice Cream Sandwich:

Samsung Galaxy Nexus

Samsung Galaxy Nexus are o istorie specială la Mobilissimo.ro, pentru că am fost primii din lume care au prezentat terminalul prin intermediul unui leak (clipul de mai sus). Am devenit mai faimoşi şi am fost citaţi de GSMArena, Engadget, Slashgear, Gizmodo şi multe alte site-uri. Telefonul a fost atât de atractiv la debut, încât a fost cumpărat imediat de Ervin şi a ajuns foarte rapid pe locul întâi în top 10 telefoane ale anului 2011, după media redactorilor. A se remarca faptul că avea procesor Texas Instruments la bord...

Huawei Ascend P1

Huawei Ascend P1 cred că a fost primul smartphone care a început seria actuala Huawei P. Când sosea îl numeam o "variantă ieftină de Galaxy Nexus" şi apreciam sonorizarea să Dolby. Camera era totuşi sub aşteptări, aşa cum avea să fie multă vreme în seria Ascend. Terminalul era pătrăţos, dar foarte compact, cântărind doar 110 grame. Ni se părea că el cam copiază designul lui Galaxy S II.

Sony Xperia Tablet S

Şi inedita tabletă Sony Xperia Tablet S a trecut pe la noi în teste, după ce am văzut-o la IFA 2012. Se remarca prin faptul că avea o diagonală atipică de 9.4 inch şi forma aceea de revistă îndoită. Avea şi un port proprietar în zona de jos, care scotea semnal video via dongle HDMI. Dotările aduceau cu cele de pe ASUS Eee Transformer.

Samsung Galaxy S III

Samsung Galaxy S3 venea în vara lui 2012 cu un design alunecos şi o cameră care nu prea ne-a dat pe spate. Culmea e că am testat-o la Muzeul Antipa, fix unde am testat camera lui Motorola One Zoom recent. Era bizar că am apreciat camera drept "nu cu mult peste cea a lui Galaxy S II". Procesorul era rapid, bateria era OK şi ne plăcea şi controlul prin gesturi. Aveam un buton Home incomod totuşi şi supraîncălzire la jocurile deja cool ale vremii: NOVA 3 şi Max Payne.

HTC One X

HTC One X a fost primul telefon quad core testat de noi, cu un design care părea SF la acea vreme. Avea o cameră peste Galaxy S III şi cam orice alt flagship al vremii. Venea şi cu Beats Audio, un design alb şi curat, cu o cameră cu look revoluţionar. Avea totuşi şi ceva buguri, corectate rapid de un update. Şi procesorul spulbera tot în 2021, iar HTC Sense a cucerit mulţi fani.

ASUS PadFone

Poate cel mai curajos telefon lansat de ASUS până la ZenFone 6, ASUS PadFone a fost un experiment nebunesc: un telefon care funcţiona drept creierul unei tablete, căreia i se ataşa tastatura şi stylus pentru a deveni un super laptop. La stylus puteai vorbi ca la telefon, iar bateria total a fost impresionantă pentru acest produs multifaţetat. Şi camera ştiu că a făcut o impresie foarte bună şi cunosc oameni care au avut PadFone 1 şi 2 ca daily driver pentru poze. Din păcate ambele au întârziat foarte mult pe piaţa locală.

Iată alte câteva telefoane reprezentative pentru Android ICS: