În ziua de azi vezi tot mai multă lume pe stradă mergând ca zombii cu faţa îngropată în telefonul mobil, sau mai rău în tabletă uneori. Când mergi cu metroul e şi mai rău, pentru că vezi lumea jonglând cu vreo 2-3 telefoane, care se întrec pentru atenţia oamenilor. Cinele şi prânzurile din oraş sunt mereu mâncate reci, pentru că e nevoie de un photoshoot de Instagram întâi şi dacă mâine ar veni un meteorit, ne-ar prinde pe toţi cu telefoanele afară, încercând să îl filmăm. Adicţia de telefonul mobil e aşa gravă că are şi nume, "nomofobie". Câteva sfaturi pentru a scăpa de ea avem mai jos.
"Nomofobie" este un termen apărut acum 10 ani, inventat de un britanic şi înseamnă "anxietatea despărţirii de smartphone". Este un acronim pentru "no-mobile-phone phobia" şi se pare că încă de prin 2008 lumea manifesta acest sindrom. Acum gândiţi-vă la cei născuţi în acel an, care au 9 sau 10 ani acum şi nu ştiu cum e să stai o secundă fără smartphone...
Iată totuşi câteva moduri în care ne putem rupe acest cordon ombilical digital:
1. Dezactivează notificările/şterge din aplicaţii
Multe persoane ar petrece mult mai puţin timp pe telefonul mobil, dacă ar face din start fix acţiunea pe care şi-au propus să o facă atunci cand scot telefonul, fără să cadă în OCD-ul notificărilor care tot vin. Puteţi şi şterge unele dintre aplicaţiile pe care nu le folosiţi, sau le folosiţi prea rar. Horoscop? Scoruri de meciuri?
2. Renunţaţi la social media
Ştiu, e imposibil! Nu eşti pe Facebook, nu exişti, cel puţin în mediul virtual. De pe Twitter îţi iei ştirile şi doza de Trump-ism, pe Instagram îţi validezi orgoliul şi pe Whatsapp vorbeşti cu toţi cei dragi. Dacă vi se pare imposibil, încercaţi măcar experimentul de a sta fără ele o săptămână. Nu cred că o să vă afecteze jobul şi statutul social asta...
3. Puneţi limite la utilizarea telefonului
NU la masă. NU la toaletă. NU la restaurant, cinema, concert, club, pub, parc. NU în dormitor, înainte de culcare sau la trezire. NU atunci când stai cu copilul, soţia, bunica, chiar şi animalele de companie. NU!!!! la volan.
4. Feriţi-vă de grupuri
Imaginaţi-vă o persoană care e pe grupuri pe Facebook şi pe Whatsapp: grupul colegilor din generală, al mămicilor celui mic de la şcoală, al pasionaţilor de Ferrari, al iubitorilor de animale, grupul de pe Whatsapp de la muncă. Asta înseamnă automat potenţialul de a primi MII de mesaje pe zi, care vă vor strica toată experienţa de social networking, munca, utilizarea telefonului, viața. Mai bine vorbiţi cu fiecare contact în parte...
5. Nu vă certaţi online
Ştiu că e tentant să fii troll şi social justice warrior, să faci flame şi top kek-uri online de pe telefon, dar toate acestea sunt coduri binare şi nu înseamnă nimic pentru personalitatea ta. Victoriile sunt futile şi de fapt nu câştigi şi nu pierzi nimic. Să îţi verşi fierea online când ai o zi proastă nu a ajutat niciodată pe nimeni.
6. Reduce dependența de telefon pentru lucrurile banale
Ştiu că poate sună stupid, dar încercaţi să folosiţi un cronometru la jogging, un ceas deşteptător dimineaţa şi chiar şi (blasfemie) un MP3 player când ascultaţi muzică. Astfel nu veţi mai asocia anumite momente vitale ale zilei sau activităţi importante cu telefonul. Luaţi şi o consolă portabilă eventual şi încercaţi pe cât posibil să nu citiți eBooks pe mobil, pentru că vă distrugeţi ochii.
Nu merg aşa departe încât să zic să înlocuiţi telefonul cu aparat foto pentru poze, dar dacă sunteţi genul cu ghiozdanul mereu după voi... de ce nu? Şi poate nu ar strica să aveţi un ceas la încheietură pentru a nu scoate telefonul din 2 în 2 minute să aflaţi ora.
7. Nu e o ruşine să ceri ajutor
Până să ajungem la clinici de dezintoxicare, putem cere ajutorul unui psiholog sau celor dragi. În primul rând trebuie să recunoşti că ai o problemă şi apoi să o recunoşti şi în faţa altora. Faceţi pariuri cu prietenii cât puteţi rezista fără telefon, puneţi "amenzi" de 10-20-30 de lei dacă vă atingeţi de el la o ieşire în oraş şi rugaţi o persoană dragă să fie cu ochii pe voi. Găsiţi eventual o persoană care a scăpat de dependenţă şi folosiţi-l ca mentor/coach.
8. Găsiţi alte activităţi, eventual alte dependenţe
Pot doar să recomand sportul ca activitate principală aici, mai ales sportul care implică mâinile, încât să nu poţi ţine telefonul. Mă gândesc la schi, ridicat greutăţi, flotări, chiar şi alergatul pe eliptică şi joggingul. Ştiu că nu e OK să înlocuieşti o dependenţă cu alta, dar puteţi încerca câteva mai puţin nocive: dependenţa de binging de seriale, de mâncat sănătos, de citit cărţi şi comic book-uri, obsesia de a merge la toate concertele din oraş, hobby-uri care mănâncă timp (cursuri de pian, sculptură) sau poate chiar o pasiune obsesivă pentru o domnişoară (în limitele normalităţii).
9. Folosiţi aplicaţii, trackere şi limitatoare pentru utilizarea telefonului
Eu o să vă dau 3 exemple, dar sigur mai găsiţi şi altele:
- RescueTime (Android) - monitorizează modul în care folosiţi telefonul şi vă dă sugestii să fiţi mai productiv, văzând ce aplicaţii folosiţi
- Moment (iOS) - urmăreşte cât timp foloseşti iPad-ul şi iPhone-ul. Puteţi seta limite zilnice şi alege să fiţi anunţat când săriţi peste limită
- AppDetox (Android) - şi aici puneţi limite de utilizare, dar pe ore şi aplicaţii. Spre exemplu nu mai intraţi în Facebook după ora 22:00 şi nu intraţi pe Instagram între orele 09:00 şi 18:00, sau pe Facebook Messenger.
10. Obţineţi mai mult contact uman
Locul 10 e probabil cel mai important. Să vă explic cum funcţionează dependenţa de telefon: creierul nostru funcţionează pe bază de recompense. Tot ce facem noi e pentru recompense (job, căsătorie, copii, cucerit dame, jocuri video, McDonald's), semnalate cu secreţii de dopamină, serotonină şi oxitocină, ultima la contactul uman mai ales. Prin aplicaţiile de socializare primim validare socială, ceea ce oferă dopamină şi serotonină, iar contactul uman e mimat prin aceleaşi interacţiuni, deci gata şi oxitocina.
Odată ce învăţăm să petrecem mai mult timp cu oamenii reali şi să revenim la chestiile de bază: strânsul mâinii, strânsul de umăr, strânsul în braţe, ţinutul în cârcă al unui copil etc. Toate aceste contacte cresc oxitocina şi restabilesc echilibrul natural uman. Contactul privirilor e iarăşi important, nu statul cu ochii în telefon. Când vom restabili o legătură cu persoanele apropiate sau chiar şi străine la nivelul celor din anii 90, fie şi în proporţie de 60% suntem pe drumul cel bun.
Gândiţi-vă numai câte ţineri de mână aţi ratat pentru că mâna era ocupată cu telefonul!
Ştiu că şansele sunt mici să urmaţi aceşti paşi, dar măcar am încercat să vă deschid puţin ochii cu privire la momentele pe care le luăm de-a gata zi cu zi, când vine vorba de utilizarea exagerată a telefonului. Nu am atins nici vârful icebergului din cele mai rele faţete ale dependenţei: cine întregi la restaurant cu ochii în Facebook, părinţi care îşi ignoră copiii, sau oameni care nu ies din casă cu zilele pentru a sta pe Candy Crush şi a citi Fake News pe Facebook.
Dacă oamenii au învins cât de cât fumatul şi fac progrese şi cu învingerea zahărului, eu zic că putem bate şi nomofobia.
