Ultima săptămână a dominat feedul de ştiri întreaga poveste cu Google Duplex, care a imitat perfect o fiinţă umană, într-o conversaţie purtată telefonic, pentru a face o rezervare la restaurant. Am scris şi noi despre asta şi despre faptul că ar fi trecut testul Turing, sau mai bine zis o parte a sa. De ce nu are rost să ne îngrijorăm încă de o trecere REALĂ a testului aflaţi mai jos
Testul Turing a fost conceput de genialul criptograf Alan Turing în 1950 şi a fost gândit pentru a face diferenţa dintre om şi maşină. Are scopul de a testa comportamentul inteligent manifestat de o maşină şi a îl diferenţia faţă de cel uman. Evaluarea se face de către oameni, evident, iar conversaţiile în limbaj natural sunt analizate. Omul şi maşina poartă dialoguri menite să genereze răspunsuri umanoide.
Teoretic Google Duplex ar putea trece testul, dar trebuie să avem toate datele problemei şi să se întâmple tot într-un mediu atent controlat. În anii 50 Turing postula că până în anul 2000 computerele vor putea păcăli oamenii să creadă că ei conversează cu alţi oameni, în cel puţin 30% din situaţii măsurate şi testate. O revoluţie în acest domeniu a fost atinsă în 2014, când un chatbot numit Eugene Goostman a reuşit să imite perfect un băiat ucrainian de 13-14 ani, purtand discuţii sub formă de text cu oameni reali.
Turing nu lua în calcul sistemele vocale şi se gândea doar la cele text. Marea revoluţie a lui Duplex a fost lipsa de roboticitate, plasticitatea limbajului şi chiar încurcăturile tipic omeneşti, ticurile şi latența normală. Capacitatea de înţelegere a nuanţelor conversaţiei e marea realizare aici. Totuşi inginerii Google l-au "dresat" pe Duplex doar pentru anumite domenii şi anumite discuţii sau subiecte de discuţii, deci ar putea fi prins în offsaid la testul Turing.
(Alex Turing)
În următorii ani Duplex va primi permisiunea din partea noastră să negocieze împrumuturi la bancă pentru noi, să convingă şeful să ne dea o mărire de salariu şi să îi sune pe părinţi pentru a îi invita la cină. De aici e doar un mic pas pentru a crea un AI romantic precum cel din filmul "Her" cu Joaquin Phoenix şi Scarlett Johannson. Simt nevoia să revin la experiementul din 2014.
Pe 7 iunie 2014 Eugene, chatbotul ucrainian a convins 33% dintre juraţii din Royal Society din Londra că era uman. Teoretic a trecut testul Turing, practic acest test nu a fost pe deplin recunoscut. În juriu se afla actorul Robert Llewellyn, care a jucat un robot în serialul britanic Red Dwarf şi Lord Sharkey, care a militat pentru iertarea lui Alan Turing de condamnarea pentru homosexualitate, incriminată cu multe decenii în urmă.
Motivul pentru care nu auzim mai des de acest experiment din 2014 e faptul că profesorii din zona de robotică şi inginerii experţi în domeniu au contestat realizarea. Profesori de la Universitatea din Reading, unde a avut loc testul au contestat faptul că întrebările şi subiectele au fost stabilite înainte de conversaţie. Profesorul Noel Sharkey, expert în tehnologie robotică şi AI a afirmat că realizarea e impresionantă, doar că robotul trişează, având doar 13 ani şi fiind din Ucraina, deci îşi auto impune limitări.
Hugh Loebner, creatorul unei alte competiţii axate pe trecerea testului a afirmat că testul nu e valid pentru că a durat doar 5 minute. Loebner organizează şi competiţii cu premii pentru astfel de tentative, iar Eugene ar fi fost plasat pe locul 8, în spatele altor 7 boţi care s-au descurcat mai bine la teste de 25 de minute. Premiul Loebner oferă o platformă anuală pentru ca experţii în domeniu să se întrunească şi să realizeze teste Turing.
Prima ediţie a avut loc în 1991 şi Universitatea din Massachusetts le-a realizat până în 2003. Proba de argint (doar text) şi cea de aur (audio şi vizual) nu au fost niciodată câștigate. Medalia de bronz e acordată în fiecare an totuşi celui mai uman bot. A.L.I.C.E (Artificial Linguistic Internet Computer Entity) a câştigat bronzul de 3 ori, în 2000, 2001 şi 2004. AI-ul Jaberwacky a luat premiul în 2005 şi 2006.
Testele Loebner sunt conversaţionale, iar câştigătorii sunt programe chatterbot sau entități conversaţionale. Initțal se discuta despre o singură temă, dar din 1995 se poate discuta despre orice cu bot-ul. Sunt cel puţin 3 versiuni (principale) ale testului Turing, două din categoria "Inteligență şi Computing" şi una de tip "Interpretare Standard".
Articolul iniţial scris de Turing propunea o idee clasică de "party game". Erau 3 jucători: jucătorul A e un bărbat, jucătorul B este o femeie şi jucătorul C poate avea orice sex. Jocul Imitaţiei se numeşte acest procedeu, în care jucătorul C nu poate vedea nici jucătorul A şi nici pe cel B, totuşi poate comunica cu ei prin text scris. Jucătorul C pune întrebări lui A şi B încercând să afle care e bărbat şi care e femeie.
Jucătorul A trebuie să păcălească C-ul să facă alegerea greşită, iar B îl ajută pe C să facă alegerea corectă. Turing postulează apoi ca o maşină să joace rolul lui A în test. Aici se pune întrebarea dacă jucatorul C va decide greşit la fel de des ca atunci când îl încurcă un om, sau mai rar. Turing a modificat ulterior testul şi l-a făcut pe jucatorul B un bărbat şi nu femeie.
Noua versiune le permitea şi lui A (computer) şi lui B să îl păcălească pe C să facă o alegere greşită. Cheia nu e să vedem dacă un computer te poate păcăli, ci modul de a imita omul. Un aspect crucial şi controversat al testului e întrebarea: "ar trebui oare ca C să ştie dacă A e computer?". Fix de aici provine idea că Google Duplex a trecut testul, pentru că acea fată sunată pentru rezervări nu ştia că e un AI la telefon...
Totuşi rămâne multă muncă până să treacă testul la toate capitolele. Testul Turing e foarte puternic şi respectat fix pentru că e foarte simplu. Nu se complică cu filosofie, neuroștiințe şi definiţii complexe ale inteligenţei artificiale. Este o abordare pragmatică a unui concept complex. Cele mai noi predicţii indică anul 2040 drept momentul când testul va fi trecut fără drept de apel.
Cu câţiva ani în urma deadline-ul era 2030. Întrebarea e cine o va face: un AI Google, Amazon, poate Apple?
