Xiaomi 12T Pro este al doilea telefon cu cameră de 200 de megapixeli pe care îl testăm, după Motorola Edge 30 Ultra. Are acelaşi senzor în spate, un Samsung ISOCELL HP1, dar hai să începem cu începutul. Avem la dispoziţie o cameră selfie de 20 de megapixeli, decupata într-un orificiu în ecran. Are deschidere F/2.2, HDR şi filmare FHD la 30 sau 60 FPS. Din păcate are doar focalizare fixă.
Video-review Xiaomi 12T Pro, secțiunea Cameră
În spate se află o cameră triplă cu senzor principal cu lentilă foarte mare. Primim un senzor de 200 de megapixeli, cu stabilizare optică, PDAF şi deschidere F/1.69 (Motorola Edge 30 Ultra avea F/1.9). Avem alături de el şi o cameră de 8 megapixeli ultrawide cu unghi de 120 de grade şi deschidere F/2.2, plus o cameră de 2 MP, cu deschidere F/2.4. Atenţie, Xiaomi 11T Pro avea o cameră de 5 MP Telephoto Macro în locul celei Macro de aici. Camera mai are şi blitz dual LED dual tone, filmare 8K la 24 FPS (30 FPS pe predecesor), captura HDR10+.
Revin puţin la senzorul principal, pentru că va spune că acest Samsung ISOCELL HP1 măsoară 1/1.22 inch şi are 200 de milioane de pixeli, pixeli de 0.64 microni. Combină 16 pixeli în 1 şi se obţin cadre de 12.5 megapixeli cu pixeli de 2.56 microni, dar există şi varianta unei combinaţii 4 în 1, pentru poze de 50 de megapixeli. Avem la dispoziţie şi lentila 8P, tehnologie Eye Focus şi chiar am remarcat că au fost urmăriţi ochii celor fotografiaţi sau filmaţi.
Există şi Pro Focus, care urmăreşte cu focalizarea subiectul chiar şi când trece după obstacole. Zoom-ul 2X este oferit prin decupaj din centrul pozei de 200 de megapixeli apropo. Trecem la interfaţa camerei, unde găsim opţiuni precum Panorama, Timelapse, Dual Video, Short Video, Slow Motion, Long Exposure, Ultra HD, VLOG, Movie Effects, Clone, Night, Portrait, Steady Video, Documents. Modul PRO oferă captură RAW, reglaje de focalizare, contrast, sharpness, expunere, ISO, shutter, balans de alb. Nu uităm de filtre.
Nu uităm şi de Pro Cut, funcţia mea preferată şi folosită din plin la evenimentul culinar la care ne-a invitat Xiaomi. Această funcţie ia o poză de 200 de megapixeli şi o "sparge" în 5 cadre, cu aspecte diferite: 16:9, 9:16: 3:4: 4:3 şi 1:1. Astfel nu mai stai să decupezi tu pentru Story-uri pe Facebook, Instagram, YouTube.
Şi acum hai să vorbim despre fotografiile realizate ziua. Culorile îmi plac, cel puţin în primele poze de la fântână. Văd un vede corect şi floarea soarelui corect redată. Focalizarea e un pic ciudată, nu pe fântâna ci pe plante din depărtare. Fotografiile ultrawide sunt cam "soft", slăbuţe la detalii pe lateral. Am realizat un Bokeh corect pentru statuia lui Cuza din fata parcului care îi poartă numele. Cerul e de un albastru satisfăcător, dar nu totul e perfect.
La fotografiile cu vegetaţie, gazon, cele expuse la soare văd mult prea multă saturare. Chestia asta se întâmplă când pozezi plante aflate la distanţă. În apropiere, cât să vezi iarba la nivel de fir, culorile sunt ceva mai corecte. Puncte bonus pentru textura apei ţâşnind din fântână, cu stropii aceia fabulos redaţi. Există şi nuanţe vii de roşu, albastru, verde şi pentru asta vă invit să vă uitaţi la jucăriile cu Donald şi Bucşe.
Am făcut şi o poză de 200 MP aici şi a fost nevoie să dau 5-6 zoom in-uri până să găsesc o urmă de zgomot. Atenţie totuşi la faptul că pe unele, nu puţine PC-uri o poză de genul, de 70-80 MB se deschide greu. E clar faptul că jucăriile respective arata cel mai bine de la 50 centimetri - 1 metru. Şi Donald cu Bokeh e reper pentru mine. Macro-urile pe de altă parte... mai bine le ignorăm, sunt foarte noisy şi foarte slab focalizate şi neclare.
Îmi plac mult selfie-urile, văd pori, văd firele de barbă individual şi semnele de bună purtare din frunte. Generate de un "cap în gură" unei oglinzi din hol la vârsta de 3 ani. Bokeh mă separă excelent de fundal, accentuează trăsăturile faciale şi expresia. Apropo, ochi foarte expresivi şi sprâncene clar redate. Luciul ochilor e plăcut, ai zice că e un filtru, dar nu, aşa se reflecta lumina din ochi. Am încercat şi câteva filtre şi suntem la nivel de Instagram.
Am încercat şi nişte zoom mai avansat, pe acel bloc turn dinspre Baba Novac şi văd că lucrurile nu sunt rele nici pe la un 5X. E un zoom digital de calitate, în lipsă de cameră telephoto. Fiţi atenţi şi la jucăriile cu autobuzul britanic roşu, maşina de Formula 1 şi maşina cu Mickey Mouse: aici culorile sunt corecte, suntem la umbră, dispare suprasaturarea. Am mai încercat nişte Macro-uri, dar tot insuficiente.
Avem şi o serie de fotografii cu flori, unele arătoase, dar cam o treime cu focus ratat sau afectate de lumină, negativ. Încheiem şi cu o serie de fotografii cu păuni, poate ultima de pe anul ăsta, pentru că se face prea frig să îi mai ţii afară în ţarc. Văd un albasttru şi verde plăcut, dar paleta de culoare şi dynamic range-ul sunt clar mai limitate decât la Honor Magic 4 Pro, cu care am tot pozat aici. La textură... numai de bine, flamboiantele păsări devin palpabile dacă atingi ecranul şi ai un pic de imaginaţie.
Aş zice că suntem mai aproape de OnePlus 10T per total decât de OnePlus 10 Pro. Rezultatele sunt comparabile cu Motorola Edge 30 Ultra, care totuşi sta mai bine pe Macro şi parcă şi mai bine pe ultrawide.
Să vorbim despre captura nocturnă. Fotografiile sunt realizate în zona Grozăveşti din Capitală, pe care o asociez cu studenţia şi cu Regia. Între timp s-au înălţat aici clădiri de birouri şi Podul Basarab, plus clubul Quantic, în care am fost la un concert în acea seară în care am făcut mostrele. De remarcat că telefonul "are Night Mode şi fără Night Mode", adică are un Night Mode automat, ascuns în setări dacă sapi puţin. Practic, nu ai cu să dai chix cu pozele nocturne, nici pe bezna.
De ultrawide puteţi uita, deoarece pozele ies cam mişcate, cu surse mari de lumină şi cu mult zgomot. Galbenul e natural, dar unele surse de lumină, faruri de maşini, logo-uri de magazine sunt un pic prea mari chiar şi surprinse de camera principală. Zoom plăcut la 2X pe acel panou publicitar şi un semn de circulaţie corect coloristic redat. Arată bine acele culori ale stâlpilor de susţinere ai podului, e un peisaj urban plăcut privirii, chiar dacă văd şi multă murdărie sub pod.
Cel mai relevant uz de Night Mode este la panoul publicitar cu Mega Image. A scos la lumină ca ziua frunzele din copaci şi toţi norii de pe cer. Am făcut şi o sumedenie de poze la concertul din acea seară, trupa suedeză Draconian, cu trupa autohtonă Clouds în deschidere. Camera se descurcă bine şi cu fascicule albastre de lumină în faţă şi a surprins atmosfera de tristeţe şi disperare specifică gothic metal-ului şi doom metal-ului. La zoom e OK, dar mărturisesc că mă avut nevoie de 3-4 încercări să iasă bine şi e OK doar până la 3X.
Pletele solistei şi ale chitaristului sunt clar redate, artwork-ul e superb şi am prins chipuri foarte expresive de artişti. Am fost şi la un al doilea concert cu acest telefon, de această dată la Three Days Grace la Arenele Romane şi aici am avut o sumedenie de lumini roşii, public cu blitzuri aprinse, mulţi oameni care se mişcau la unison şi o scenă... de care eram cam departe.
Şi aici telefonul s-a descurcat, e drept nu ca un vivo X80 Pro sau Huawei P40 Pro să zicem.
Pentru mai multe impresii despre concerte aveţi acest articol dedicat.
Trecem acum la captura video. Ei bine aici saturarea e şi mai intensă decât la captura foto, mai ales dacă mă uit de la gazonul de la intrarea în Parcul IOR. Panoramarea e lână, detaliile sunt de flagship, microfoanele prin bine ambianţă.
Filmarea 8K e surprinzător de bine stabilizata, de obicei tremura ca piftia pe alte telefoane Culmea nici culorile nu arată rău, mă refer aici la Bucşe, Donald şi prietenii lor. Vegetatia tot suprasaturata e. Filmarea cu autobuzul ne arată că la zoom telefonul nu excelează, dar a prins bine vocile pensionarilor care bârfeau în fundal, cu tot cu susurul traficului stradal.
Filmarea selfie e de midrange în cel mai bun caz, văd un chip prea albicios, detalii... nu prea, dar îmi place că sunt mereu ţinut în centru. Ochi expresivi, dar nu e de vlogging.
La umbra nu mă mai plâng de culori, e totul corect şi nici măcar fântâna cea mare bătută de soare nu aduce probleme de expunere sau balans de alb. Am şi un slow mo mai spumos, dar nu cu rezoluţie prea mare. Am încercat şi un dual video, dar şi efectul meu cinematic preferat, care aminteşte de filmul Inception. Am încercat şi un efect tip Bumerang, care dă timpul înapoi.
Avem şi o Panoramare frumoasă de pe esplanada Parcului şi cred că acest cuvânt, "frumos" e suficient.
A venit apoi testul de stabilizare, iar filmarea 4K la 30 FPS s-a soldat cu o captură satisfăcătoare, limpede, cu puţine trepidaţii. Modul Steady e doar în Full HD şi parcă nu impresionează aşa mult. Elimină senzaţia de paşi şi trepte coborâte, dar vibraţia încă există.
Xiaomi 12T Pro trece cu brio şi testul de focalizare pe ghinda metalică sau pe fundal. Ultima filmare, cu tramvaiul e puţin mai expusă decât aş dori, dar nimic cu adevărat dramatic.
Prima filmare nocturnă e făcut la intersecţia aglomerată de la Grozăveşti. Am prins tot vacarmul sirenelor, fără stridentă totuşi. Sursele de lumină sunt amplificate şi generează şi nişte halouri flickerinde. Luminozitatea şi claritatea sunt între high midrange şi flagship. Am testat stabilizarea şi am fost mulţumit mult mai mult de primul clip, cel fără Steady, chit că a fost cam întunecat.
Cât despre filmările de la concerte, sunt foarte mulţumit de microfoane, am filmări gothic metal şi doom metal de arătat nepoţilor. Mai slabe pe zoom, e drept, dar tari pe microfon şi pe detalii, dar şi la modul în care interpretează sursele puternice de lumină, reflectoarele. Am un duet între solistul Clouds şi solista Draconian care îmi e tare aproape de inimă. E foarte expresiv, dar puţin cam noisy, fiind filmat cu un pic de zoom.
Şi aici vă las cu linkul spre materialul meu strict dedicat concertelor.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
