Nokia 7 Plus pare a oferi un pachet optic similar pe hârtie cu ce oferă şi Nokia 8, doar că în loc de camere de 13 MP, are o combinaţie inedită de senzori de 12 MP + 13 MP. Avem şi optică Zeiss aici, iar senzorul de 12 MP oferă pixeli de 1.4 microni şi deschidere F/1.75. Cel de 13 MP are pixeli de 1 micron şi deschidere F/2.6. Reţineţi şi că nu avem stabilizare optică aici, ci doar electronică.
Primim şi blitz dual tone şi zoom optic 2X, lucru cu care nici OnePlus 6 nu se poate lăuda. În fată avem o cameră selfie de 16 MP, cu optică Zeiss de asemenea. Interfaţa camerei este similară cu ce am văzut la Nokia 8, ultra minimalistă, nu chiar stock şi bine organizată. Aplicaţia Camera a pornit rapid, zoomul a fost şi el rapid, iar capturile foto s-au făcut repejor.
Video-review Nokia 7 Plus, secțiunea cameră:
Pe de altă parte la focalizare, Nokia 7 Plus a fost puţin cam lent, ca şi la schimbarea de expunere. Avem şi zoom instant 2X, mod Picture in Picture, captura cu toate camerele simultan (faţă şi spate), acel celebru Bothie pe care Nokia îl promovează aşa mult. Mai avem şi Panorama şi Live Bokeh, adică faimoasa captura Portret. Evident exista şi un mod Pro, care aduce reglaje de balans de alb, ISO, expunere, shutter şi focalizare.
Filmarea se face până la rezoluţie 4K şi putem alege dacă să capturăm şi audio cu Surround, în faţă sau spate. Şi iată-ne ajunşi şi la galerie. Am remarcat că HDR-ul face capturile foarte luminoase, detaliile arată OK, dar suntem sub Xperia XA2 şi XA2 Ultra la detaliile prinse. Uitaţi-vă la frunzele copacilor şi o să vă daţi seama ce spun. Pe de altă parte zoomul 2X este excelent, nu pierde nici un detaliu.
Mi se pare şi că uneori telefonul se chinuie puţin să focalizeze la prim-planuri, cele cu flori mai ales, când tentaţia e mare să te apropii cât mai mult pistil şi stigmată. Cu toate acestea când prim planurile ies, ele arăta fantastic. Îmi place textura frunzelor şi petalelor plantelor capturate. Mi se pare că HDR-ul rezolva unele nuanţe albăstrii ale capturilor noastre.
În general am fost mulţumit de culori, iar verdele este calibrat mai realist decât la Huawei P20 Pro. A venit şi primul şoc: zoomul fantastic, când treci de 4X, 5X, 6X. Dacă vi se părea Huawei P20 Pro bun, ei bine îi ţine piept şi acest midranger cumva. Avem acea mostră cu ceasul bisericii care e elocventă. Nuanţele de roşu şi galben arată bine. Sunt şi momente (puţine) când fundalul este puţin ars sau mai neclar.
Din păcate Bokeh-ul nu a fost deloc la înălţime, pentru că blurr-ul intra peste subiect şi mi se tot cere să mă îndepărtez sau apropii de subiect, făcând experienţă frustrantă. E neplăcut să îl foloseşti, asta e sigur. Panorama e destul de generoasă, la 12.800 x 2080 pixeli, iar trecând la selfie, textura pielii nu arată cine ştie ce, dar sunt OK detaliile. Fata mea e cam prea albă şi nu cred că sunt chiar aşa fantomă.
E drept că primele cadre au fost într-o zonă mai dubioasă, cu multă umbră, dar la soare selfie-urile au început să arate ceva mai OK. Scăpaţi şi de modul Beauty şi aveţi sinceritatea camerei pure de 16 MP cu Zeiss. Dacă la început am strâmbat din nas la selfie, ulterior m-au mulţumit. Cu toate acestea sunt sub ce oferă un Xperia XZ1 Compact să zicem şi sub Samsung Galaxy A8 (2018).
Trăgând linie, se poate spune că Nokia 7 Plus este egal cu Motorola Moto X4 şi Samsung Galaxy A8 (2018), dar Bokeh-ul este cam degeaba. Selfie-urile nu sunt constante, dar în rest culorile, claritatea şi dynamic range-ul sunt în grafic, iar zoomul e starul. Se poate bate şi cu un ASUS ZenFone 4 şi 5, ba chiar să îl depăşească pe 5 uneori.
În condiţii low light, Nokia 7 Plus este un telefon pragmatic, aş zice o mică surpriză, cam ca LG Nexus 5X. Avem un zoom excelent şi noaptea şi e prima oară, PRIMA OARĂ de când tot face Ervin acele poze la Timişoara când văd ce e acel panou rotund de pe o clădire: un logo UPC verde. Până acum era doar o pată verde la TOATE telefoanele testate de noi.
Claritatea e bună şi e drept că lucrurile arată mai întunecat decât la majoritatea midrange-urilor. Luminile stradale şi halourile sunt şi ele bunicele, ca dimensiuni şi culoare. Nu avem blur, nuanţe gălbui, albastre sau alte ciudăţenii. Aş pune la egalitate acest model cu Galaxy A8 (2018) şi l-aş pune şi peste ASUS ZenFone 4, ZenFone 4 şi Moto X4. Faptul că îi lipseşte "icterul", gălbuiul enervant e un mare plus.
Am ajuns şi la video, unde am lucrat pe bază de MP4, Full HD, 30 FPS şi 20 Mbps. 4K-ul ne duce la un bitrate dublu, de 43 Mbps. Am ascultat cu atenţie sonorul capturilor şi se pare că Nokia chiar a livrat captura audio cu surround aici, pe baza a 3 microfoane cu tehnologie OZO. Se descurcă şi cu vântul puternic, se auzeau oamenii vorbind, ambiantă, muzică, tot. Spaţialitatea sunetului e admirat aici.
La filmarea din mers am apreciat stabilizarea electronică, care m-a dus cu gândul la iPhone-urile cu EIS foarte bun, iPhone 6 şi 6s parcă. Focalizarea e precisă, iluminarea e OK, iar 4K-ul e perfect calibrat, că la un flagship, dar cam tremurat aş zice. Nimic rău de zis la claritate în general, la toate capturile video. Nuanţele de albastru mi-au plăcut în mod special, iar zoomul a fost din nou foarte, foarte bun.
La filmarea cu camera frontală avem ceva pierdere de focalizare când mergem pe stradă, dar textura pielii, porii, culoarea, nuanţa sa au arătat excelent. Stă la fel bine că Xperia XA2, fără arsuri şi parcă mai constant. Sunt momente când e o uşoară tendinţa de supraexpunere uneori. Luând în calcul spaţialitatea sunetului şi zoomul, Nokia 7 Plus e telefonul ideal de concert Untold, Electric Castle şi Summer Well.
Se poate bate la egal cu Moto X4, ZenFone 5, Galaxy A8 (2018), ba chiar să le şi depăşească dacă e luat la bani mărunţi. E în top 3 la filmare în 2018, în zona midrange. Nu am uitat de filmarea low light, care se lasă cu motion blur, flicker, tremurături şi grain. Microfonul iarăşi e foarte bun, iar panoramarea lentă e cheia aici. Dacă te mişti prea repede ai motion blur.
Focalizarea e precisă totuşi, zoomul rămâne la nivel înalt şi apar totuşi câteva extra reflexii de lumină, care nu prea au ce să caute în cadru. Halourile luminilor stradale sunt un pic umflate, dar măcar nu avem galbenul acela enervant sau nuanţe bizare. Aici ar fi un mic neajuns faţă de celelalte moduri de captură şi un handicap în faţa lui Samsung Galaxy A8 (2018), dar nu unul foarte grav.
Mărturisesc, zoomul şi microfonul mi-au depăşit cu foarte mult aşteptările.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
