HONOR 200 pare pe hârtie să aibă aceiaşi senzori foto ca şi HONOR 200 Pro. Ei sunt la fel doar ca rezoluţie, vorbim despre alt senzor principal aici. Să începem totuşi cu camera selfie, una singulară de 50 de megapixeli decupată în ecran. Are deschidere F/2.1, HDR şi filmare 4K la 30 FPS.
Prezentare secșiune camera (Harcourt) HONOR 200
În spate găsim o cameră tripla, în acel modul special oval inspirat de Gaudi şi Casa Milla. Senzorul principal este un Sony IMX906 de 50 de megapixeli, cu deschidere F/1.95 şi stabilizare optică. Ca idee HONOR 200 Pro folosea un Super Dynamic 4900 pentru camera principală. Pe de altă parte camera telephoto e aceeaşi, un Sony IMX856 de 50 de megapixeli, cu deschidere F/2.4, stabilizare optică şi electronică, zoom optic 2.5X.
Apare şi a treia cameră, cea ultrawide, de 12 megapixeli, cu deschidere F/2.2 şi unghi de 112 grade, dar şi autofocalizare pentru Macro. Avem şi blitz LED, filmare 4K la 30 FPS. Opţiunile camerei foto includ Panorama, Super Macro, Night Video, Slow Motion, Watermark, Solo Cut, Scan Document, Pro, Time Lapse, High Resolution, Story. Avem parte şi de Mulţi Video, cu care capturezi fie Picture în Picture, fie simultan cu camera din faţă şi cea din spate sau cu cele din spate. Avem şi AI pentru captura foto şi video, dar şi HDR Video, Smart Focus, Macro Video şi Bokeh Video. Alte opţiuni ale camerei sunt Night şi Aperture. Fotografiile se pot seta pe profiluri de culoare Vibrant, Natural, Authentic.
Şi am ajuns şi la selling point: în zona Portrait dăm peste opţiunea Harcourt. Acolo avem stilul Classic, adică alb-negru, Colour şi Vibrant. Practic este replicat stilul unic Harcourt de a realiza portrete. Înfiinţat în 1934, Studio Harcourt din Paris taxa cu 1900 de euro o sesiune de portrete în 2010. Asta înseamnă 2 ore de sesiune foto, şampanie, experţi în machiaj şi foto.
Ei au realizat portrete reginei Iordaniei, lui Roger Federer, Edit Piaf, Jean Dujardin, Karl Lagerfeld şi mulţi alţii. Au un stil special, folosesc iluminare cu reflectoare Tungsten de 500W pentru fiecare parte a feţei. Totul replicat acum de HONOR pe bază de AI, care analizează lumini şi umbre. Rezultatul este o serie de portrete foarte expresive, artistice, care par să facă din omul de rând o.... vedetă de copertă de revistă. Accentuează în special umbrele şi trăsăturile unice ale feţei.
HONOR pune la bătaie pe partea de AI următoarele:
- HONOR AI Portrait Engine
- AI Shadow and Light Enhance
- AI Optical Effects Enhance
- AI Artistic Style Enhance
Avem şi HDR Dual Style, Memories şi Instant Movie de creat în galerie.
Galerie foto (ziua)
Şi acum să trecem la galeria foto, realizată de această dată la Sibiu, cu ocazia Festivalului Artmania 2024. Începem cu nişte fotografii Portret expresive realizate în trenul spre Sibiu. Folosind modul Harcourt au dispărut cearcănele după nopţi nedormite de la călătoriile spre Beijing şi Iaşi de cu zile înainte. Ochii au căpătat un licăr aparte, iar una din poze are şi o uşoară tentă mov, scoţând în evidenţă tricoul şi scaunul din tren.
Fotografiile din Sibiu sunt impecabile, de o claritate la nivel de flagship. Cerul şi vegetaţia sunt vii, dar coloristic corecte. Am apreciat chiar şi zoom-ul pe acea turlă şi mi-a plăcut maxim textura coroniţei de pe uşa acelei locuinţe.
Focalizarea e OK, am reuşit să mă apropii destul de mult de flori pentru a realiza cadre satisfăcătoare. Catedrala Sfânta Maria arată spectaculos, atât pe dinafară, cât şi pe dinăuntru. Pe ultrawide nu am remarcat deformări prea mari ale copacilor din lateral, doar un cadru un pic mai întunecat. Apoi vine o serie de fotografii cu mine şugubăţ, în fata catedralei, cu Harcourt activat.
Una dintre poze are o uşoară tentă sepia, iar cele alb negru exprimă o succesiune de emoţii şi trăiri. E mult zâmbet, gropiţe, cearcănele şi ridurile lasa loc muşchilor faciali subliniati de umbre şi lumini. Blur-ul aplicat fundalului e mai discret decât la un Bokeh clasic. Ne-am dus foarte aproape de acele flori, de floarea soarelui mai precis, dar şi de plante ţepoase, dar parcă nu aşa aproape că HONOR 200 Pro sau ca Huawei Pură 70-urile.
A ieşit şi o poză legendară cu floarea soarelui în faţa bisericii, după multe tentative de a crea ceva artistic. E o chestiune de perspectiva, e o imagine foarte expresiva şi curată... văratica.
La interior creşte puţin cantitatea de zgomot, mai ales pe ultrawide. Am fotografiat orga veche şi nouă, vitralii, clopote, o expoziţie foto şi chiar Sibiul văzut de sus din cele 4 turnuri ale catedralei. Se văd şi munţii în zare, cu o tentă albăstrie, dar şi plaiuri mai verzi la poalele lor. am încercat şi o versiune alb-negru artistică a bisericii văzută de sus şi arată spectaculos.
Apoi am făcut un pit stop la La Cuptor, restaurant de care am tot auzit în ultima vreme. Cu o limonadă cu bujori, o îngheţată de vânata coaptă, ambele cu texturi fabuloase, ca şi humusul cel roz cu sfecla sau pateul de ficat de casă. Aşa ceva doar cu flagship-uri scot de obicei, cu aşa multe detalii, culori vii dar corecte şi o textură de îţi vine să mănânci poza.
Un ciolan de porc cu piele foarte crispy, care răzbate şi ea prin poze, plus o pisică expresivă, care se uita la mine cu duşmănie că nu a primit nimic. Conform instrucţiunilor chelnerilor, evident. Încununate cu un Lava Cake pe care mi-a fost greu să focalizez, dar am izbutit în cele din urmă.
Încheiem galeria de zi cu un periplu la Muzeul Locomotivelor din Sibiu, care multă lume nici nu ştie că există. Era o zi toridă, cu 34 de grade şi am ajuns acolo spre apus. Albastrul e cât se poate de mediteranean în aceste cadre şi locomotivele năpădite de vegetaţie mă fac să mă simt ca în Last of Us. Aici mi-am dat seama că nu am suficiente selfie-uri şi am făcut câteva cu locomotivele în spate,
Bokeh-ul m-a decupat excelent şi AI-ul a prins fiecare fir de păr dezordonat de pe creştet. Chiar nu am ce reproşa camerei, poate doar focalizarea de foarte aproape pe unele deserturi şi flori şi un verde prea aprins la vegetaţie pe alocuri. Până şi zoom-ul m-a mulţumit până pe la 3-5X.
Galerie foto (seara)
Noaptea ne-am ocupat de concertele de la Artmania 2024. Lavina, Alternosfera, Satyricon. Culorile Sibiului fotografiat de pe Podul Minciunilor rămân cât se poate de savuroase şi spectaculoase. Cu şi fără Night Mode. E drept ca Night Mode face albastrul cerului mai vizibil şi felinarele mai puţin orbitor de albe. Pe ultrawide văd reflexii şi halouri alungite chiar.
Ca telefon de concert funcţionează, doar că trebuie să umbli puţin la expunere. Se descurcă la fotografierea solistului cu geaca luminescenta de la Satyricon fără probleme şi în a prinde memorabilele proiecţii cu feţele celor din public pe clădirile din Piaţa Mare din Sibiu. Contururile subiecţilor iluminaţi de pe scenă pot fi uneori înconjurat de un "halou" ciudat, mai ales la zoom.
Am remarcat aşa mai ales în ultima seară de Artmania, la concert Revolter şi Alternosfera. Apropo Revolter sunt nişte puşti de liceu tare promiţători în zona de metal alternativ şi rock în general. Camera a avut şi ceva dificultăţi în a ţine pasul cu mişcările frenetice ale lui Marcel Bostan, solistul Alternosfera, care se tot mişca pe scenă, în vreme ce cânta versiuni acustice ale hiturilor formaţiei sale.
Am fotografiat apoi Sibiul după concerte, părăsit de public şi liniştit şi am văzut că Night Mode îşi are rostul, în a scoate la lumina acele becuri din copac. Ultrawide-ul face zonele luminoase ceva mai fantomatice văd. Tind să îl recomand ca telefon de concert doar fără zoom. Şi puncte bonus pentru Night Mode şi culori corecte în condiţii dure de iluminare.
Video
Nici filmările nu sunt mai prejos, deşi schimbările de expunere sunt cam bruşte în zona de sus a imaginii, deasupra Catedralei. Cladirartea şi detaliile sunt la nivel de flagship, dar cerul e un pic prea alb în colţul stângă sus. La interior remarc puţin mai mult zgomot în depărtare, dar o bogăţie de detalii în zona sculpturilor şi arcurilor din biserică. Am aflat că fiecare personaj uman redat aici este fie o persoană importantă din Sibiul vechi, fie un ctitor. Toţi ar fi îngropaţi în fundaţia catedralei.
Microfonul nu prea face faţa vântului turbat, care făcea flamurile din oraş să fluture puternic. Cerul şi norii sunt iar de un albastru sau gri ireal la captura video de lângă Podul Minciunilor.
Testul de stabilizare e trecut destul de OK, chiar dacă mai văd trepidatiii ale imaginii când coborâm trepte în mod mai abrupt. Nu e nici cea mai rea filmare la nivel de stabilizare pe care am văzut-o în zona midrange, dar nici cea mai bună. Îmi place cum e redata vocea atunci când povestesc ce vedem.
Trecem la o zi muuuult mai caldă, cu 35+ grade, cu vegetaţie arsă de soare, supraexpusa şi suprasaturata. Încercam şi zoom-ul, care se petrece brusc, deloc lin. Detaliile rămân bogate, aici nu mă pot plânge, iar nuanţele de roşu şi albastru ale locomotivelor sunt savuroase. Doar vegetaţia are probleme.
Filmarea selfie e la nivel de vlogger, bine focalizată şi stabilizată şi îmi place că sunt multe detallii în spatele meu, se văd clar piesele de muzeu, locomotivele.
Am filmat şi alte locomotive, inclusiv una ca un soi de freza frontală, cum era Sfânta Parascheva din Bucureşti, care a săpat tunelurile pentru metrou. Am testat din nou stabilizarea, acum şi fără a cobora scări. De această dată pe Terra Fermă, nu mai văd vibraţii ale imaginii şi am o părere mult mai bună despre ce poate camera. Şi panoramările bruşte se fac fără a dăuna clarităţii.
Am testat şi zoom-ul direct de la cazare şi pot să zic că sunt mulţumit de ce văd la 3X şi chiar şi la 5X. 10X e maximul, dar nu recomand să săriţi de 3X. Altfel apare destul de mult zgomot, cu atât mai pregnant între pragurile de zoom.
Şi testul de focalizare e trecut cu brio, alternând între acel deodorant şi fundalul cu oraşul Sibiu.
Noaptea a fost mai degrabă pe bază de concerte, începând cu Satyricon. Zoom-ul s-a făcut cu un sughiţ de focalizare, dar microfoanele s-au achitat cu brio de treabă, cel puţin pe înalte. Parcă joasele se aud cam înfundat, sau am acoperit eu microfoanele. Filmarea 2 e cu trupă de puştani Revolter, cu o claritate excelentă, şi ca imagine şi ca sunet. E un fel de metal emo.
Am filmat şi Alternosfera, care s-a văzut într-un mare fel, cu solistul Marcel Bostan în umbră, reflectoare şi plante discrete în spate. Acustica excelentă. Cel puţin la filmarea 1. La filmarea 2, zoom-ul duce imediat la zgomot de imagine şi am pierdut şi nişte note parcă, ca şi cum s-ar produce o izolare de zgomot.
La filmarea din mers văd halouri mari, reflexii, dar nu pierdem exagerat din claritate. E destul de OK aş zice şi parcă HONOR 200 Pro nu a excelat aici, pe străzile Parisului.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
