HONOR Magic4 Lite aduce un setup destul de modest de camere, care îmi aminteşte de unele telefoane de sub 1000 lei din ultimii 2 ani. Mai ales de POCO-uri cumva... În față găsim într-un orificiu mic în ecran o cameră selfie de 16 MP, cu deschidere F/2.5 şi filmare Full HD la 30 FPS. În spate avem în acel modul circular arătos o cameră triplă, cu senzor principal de 48 MP, cu deschidere F/1.8 şi PDAF. Apare şi o cameră de 2 MP Macro şi una de 2 MP Bokeh, fiecare cu deschidere F/2.4, plus blitz LED şi filmare Full HD la 30 FPS.
Video-review Honor Magic4 Lite, secțiunea Cameră
Cât despre opţiunile din interfaţa camerei, avem mod Night şi AI, care identifică scenele, dar şi Portrait cu opţiuni Beauty şi separat de el Aperture, care e un soi de Portrait pentru obiecte. Există şi mod Pro, Panorama, HDR, Time Lapse, Stickers, Super Macro, Dual View, High-Res şi Story.
Fotografiile au fost realizate la Timişoara, pe malul Begai. Ele sunt de midrange în cel mai clar mod posibil. Unde nu prea se descurca e zona cerului, care uneori e destul de alb, iar acest lucru e provocat de faptul că dynamic range-ul este destul de limitat. Trebuie deci să ocolim soarele sau lumina puternică frontală, pentru a obţine cadre bune. Nu avem cameră ultra wide, ceea ce nu e chiar un lucru rău, deoarece cele de 8 MP nu prea livrează.
Pe de altă parte camera Macro de 2 MP se simte deja bătrână în 2022. Personal am apreciat mai mult close up folosind camera principală, mai ales prin prisma rezoluţiei fotografiilor..Prefer să facem close up prin autofocalizare din camera ultrawide decât macro cu focus fix.
Hai să vedem şi unde stă bine HONOR Magic4 Lite. Culorile sunt bine echilibrate şi asta mai ales la closeup-uri. Priviţi cu atenţie la acele împletituri detaliate de pe pod şi veţi fi încântaţi, aşa cum am fost şi eu.. M-a mulţumit şi roşul aici, dar şi verdele sau galbenul. Doar albastrul cerului a avut uneori culori deviate de la cele naturale.
Trebuie să recunosc că şi vegetaţia arată OK sub soarele de final de primăvară, nu văd supraexpunere sau suprasaturare. Îmi place învolburarea apei Begai, dar şi textura apei calme mai jos pe rău. Zoom-ul e decent până la 3x, nu mai mult şi evident vorbim de zoom digital.
Selfie-urile sunt aşa şi aşa. Trebuie să prinzi distanţa potrivită pentru că ele să iasă clare. Dacă te înveţi cu reglarea distanţei, vei putea face fotografii bune. Şi asta mai ales cu Bokeh, care e aplicat în mod eficient, l-a decupat bine pe Ervin faţă de fundal, dar a uitat ochelarii pe cap blurati. Diferenţa dintre captura Bokeh şi non-Bokeh e destul de mare şi recomand Portrait pentru a scoate în evidenţă cât mai mult ochii şi textura feței, a prinde expresia facială mai bine.
Privind fotografiile nocturne, m-a frapat diferenţa mare dintre calitatea fotografiilor realizate cu şi fără Night Mode. Eu aş recomanda să îl ţineţi activat, asta deoarece puteţi reuşi fotografii ieşite din comun de bune pentru un midrange. E de parcă ai cumpărat complet alt telefon, cu vreo 1000 de lei mai scump sau chiar mai mult. Halourile nu sunt exagerate, dalele de piatră din Piaţa Uniri din Timişoara sunt clar redate şi cadrele abundă de detalii.
Fără Night Mode am prins cadre gri-verzui fără suflet şi uneori mişcate. Dacă vreţi detalii arhitecturale frumoase şi gravuri bine demarcate, Night Mode e sfânt.
Testele de filmare la începem cu un Dual View, mod pe care producătorii de telefoane văd că tot insista. E bun aşa că Making Of, dar mă întreb câţi îl folosesc la modul real. El foloseşte simultan camera principală şi cea frontală, împărţind ecranul în două la la filmare. Claritatea e OK la captura video aici, chit că suntem limitaţi la Full HD şi 30 FPS. E un FHD decent stabilizat şi cu detalii acceptabile, mai bune decât am văzut la alte telefoane cu camere de 48 MP din ultimul an. E un senzor din cei buni, înclin spre un Sony aici mai degrabă decât un Samsung.
Cerul a ieşit alb, ştiu, iar la filmarea din mers s-a simţit fiecare pas, dar nu am văzut extra flicker sau tremur al imaginii, vibraţii neplăcute. Microfoanele se descurcă şi nu prea cu vântul, iar culorile sunt destul de cuminţi, dar corect redate la acea filmare cu câinele de pe pod, care ne-a însoţit. Îmi place cum se schimbă nuanţa blănii când trece de la umbră la soare, e foarte poetic redat momentul.
Filmarea selfie e doldora de contrast, nu pare să aducă realizări la focalizare, dar chipul este expresiv. Zoom-ul nu prea e flatant la camera de 48 MP şi testele de focalizare s-au lovit de ceva probleme la focalizarea de aproape, dar cea la distanţă e OK. E loc de mai bine şi putem aprecia doar culorile aici şi detaliile.
Noaptea e destul zgomot pe filmare, care e şi întunecată şi de un galben verzui pe alocuri. Nici stabilizarea nu e din cale afară de performanţă în acest scenariu. Sunetul se aude cu ecou şi tind să cred că e de la captura defectuoasă a microfoanelor pentru sunetele de la distanţă, în vreme ce sunetele de aproape se aud clar şi mă refer la cel al ţâşnitorii de apă. Sursele de lumina sunt prea mari parcă.
Clar o cameră midrange, spre low midrange.
