Dacă există un subiect care a reușit să aprindă rapid comunitățile online în ultimele zile, acela este decizia Digi de a exprima tarifele în euro și de a factura la cursul BNR începând cu 1 iulie. Articolul nostru despre impactul asupra facturilor a trecut de 65.000 de vizualizări într-un timp foarte scurt, semn că oamenii sunt atenți atunci când cineva le umblă la portofel.
Reacția este firească. Nimănui nu îi place să afle că va plăti mai mult pentru același serviciu. Dar există o nuanță pe care foarte mulți o ignoră în toată această discuție: s-ar putea ca Digi să fie ultimul actor care merită pus la zid.
Da, este o opinie nepopulară.
Toată lumea dă vina pe Digi. Poate că privește în direcția greșită
În ultimele zile am văzut zeci de comentarii pe diferite platforme care acuză operatorul că „profită de situație”, că „e începutul sfârșitului” sau că „nu mai este Digi-ul de altădată”. Problema este că întreaga piață telecom se află într-un proces de schimbare care nu are legătură exclusiv cu Digi.
Pe 20 mai scriam despre un proiect legislativ adoptat de Senat care obligă operatorii telecom să utilizeze exclusiv cursul oficial BNR pentru conversia tarifelor exprimate în euro. Inițiativa vizează exact eliminarea practicilor prin care operatorii foloseau diverse cursuri bancare sau formule proprii de calcul.
Iar aici apare partea interesantă.
Potrivit informațiilor prezentate atunci, Digi era deja operatorul care utiliza cursul BNR, în timp ce alți jucători din piață apelau la cursuri comerciale diferite. Cu alte cuvinte, legea nu pentru că Digi a cerut-o. Legea apare pentru că statul încearcă să standardizeze o situație care devenise tot mai greu de explicat consumatorilor.
Ce alternativă avea Digi?
Aici cred că discuția devine incomodă... Dacă legislația merge înainte în forma actuală, operatorii trebuie să lege mai clar serviciile de un curs oficial. În paralel, costurile rețelelor, echipamentelor și licențelor sunt deja influențate de euro.
- Serverele nu se cumpără în lei.
- Echipamentele de rețea nu se cumpără în lei.
- Licențele software nu se cumpără în lei.
O mare parte din infrastructura care ține internetul și telefonia în viață este conectată direct sau indirect la moneda europeană. În acest context, Digi a făcut ceea ce probabil vom vedea și în alte industrii: a ales să scoată masca și să spună direct că referința este euro. Nu este popular. Dar este mai transparent decât multe formule ascunse prin contracte și anexe.
De fapt, adevărata problemă este leul
Aici apare partea pe care puțini vor să o discute. Românii nu sunt supărați pe euro. Românii sunt supărați că leul cumpără tot mai puțin!
Dacă euro ar fi rămas la nivelurile de acum câțiva ani, probabil nimeni nu ar fi deschis subiectul. Însă când moneda europeană urcă, orice tarif exprimat în euro devine automat mai sensibil pentru consumator. Ca idee:
- Digi nu controlează cursul valutar;
- Nu controlează inflația;
- Nu controlează deficitul bugetar;
- Nu controlează politica fiscală.
Operatorul poate fi criticat pentru modul în care a comunicat schimbarea sau pentru nivelul majorărilor, dar este greu să îi atribuim responsabilitatea pentru probleme macroeconomice care afectează întreaga economie.
Ironia situației: legea gândită pentru protecția consumatorului poate genera și mai multă furie
Există o ironie aproape perfectă în această situație. Proiectul legislativ a fost prezentat ca o măsură menită să aducă mai multă predictibilitate și transparență pentru clienți, iar cel mai probabil exact asta va face. În același timp însă, îi va obliga pe consumatori să vadă mult mai realist legătura dintre facturile lor și evoluția cursului euro.
Dacă până acum diferențele de conversie treceau adesea neobservate, de acum înainte fiecare mișcare a monedei europene se va reflecta direct în costul serviciilor, iar nu sunt convins că această transparență suplimentară îi va face pe oameni mai fericiți atunci când vor deschide factura la final de lună.
Digi ar putea deveni primul țap ispășitor al unei schimbări care va afecta întreaga piață
Am impresia că asistăm la începutul unui fenomen mai mare decât simpla modificare a unei facturi. În ultimii ani, România a încercat să păstreze iluzia că multe servicii funcționează într-o economie izolată de fluctuațiile externe. Realitatea este exact invers.
Telecomul, energia, electronicele, software-ul, cloud-ul și AI-ul sunt deja dependente de costuri exprimate în euro sau dolari. Digi este doar compania care a ajuns prima în bătaia reflectorului.
Dacă legea va merge mai departe și dacă presiunile economice vor continua, este foarte posibil ca peste câțiva ani să privim înapoi și să realizăm că scandalul din vara lui 2026 nu a fost despre Digi. A fost despre momentul în care românii au început să observe cât de mult depinde economia lor de o monedă pe care încă nu o folosesc oficial.
Și da, știu că mulți vor spune că operatorul putea absorbi costurile, putea amâna schimbarea sau putea găsi alte soluții. Poate...
Dar dacă vrem să căutăm adevăratul responsabil pentru această situație, s-ar putea să fie mai util să privim spre legislație, inflație și cursul valutar decât spre logo-ul Digi de pe factură.
