Google se pregătește să trimită primele sale cipuri AI în spațiu, iar de data asta nu mai vorbim despre un render frumos cu panouri solare și servere plutind pe orbită. Compania confirmă prin anunțul oficial Project Suncatcher că primul său prototip va pleca spre orbita joasă a Pământului în zilele următoare, în cadrul misiunii SpaceX Transporter-18. Scopul este foarte concret: să vadă dacă procesoarele TPU pe care Google își construiește AI-ul rezistă efectiv în spațiu.
Project Suncatcher nu a apărut acum. Google îl anunța în noiembrie 2025 ca pe un experiment de infrastructură AI alimentată cu energie solară, formată în viitor din constelații de sateliți legați între ei optic. La acel moment se vorbea despre două prototipuri trimise în spațiu până la începutul lui 2027. Acum avem practic un pas intermediar: un prim satelit de test pleacă mai devreme pentru a vedea ce supraviețuiește în lumea reală.
Și are destule lucruri cărora trebuie să le supraviețuiască. Drumul până pe orbita joasă durează aproximativ 10 minute, timp în care satelitul poate suporta accelerații de până la 10 g, iar componentele individuale pot ajunge la sarcini de 50 până la 100 g. Google a scuturat deja hardware-ul pe trei axe în laborator, simulând lansarea.
Mai problematică este radiația. TPU-urile Trillium au fost bombardate cu protoni la Crocker Nuclear Laboratory din cadrul UC Davis, în timp ce rulau sarcini AI. Google spune că procesoarele au rezistat unei doze totale de radiație ionizantă mai mari decât cea pe care ar primi-o într-o misiune orbitală de cinci ani. Frumos în laborator, dar acum vine testul care contează: orbita.
Nu energia pare să fie marele dușman, ci căldura
Motivul pentru care Big Tech se uită tot mai atent spre cer este destul de simplu: centrele de date AI au început să devoreze energie. Chiar săptămâna trecută scriam că Google și NVIDIA caută metode prin care centrele AI să-și reducă automat consumul când rețeaua electrică este suprasolicitată. În spațiu, Google estimează că un panou solar plasat într-o orbită potrivită poate produce de până la 8 ori mai multă energie decât unul similar instalat pe Pământ.
Doar că apare o ironie: ai Soarele la discreție, dar nu ai aer cu care să răcești procesoarele. În vid, căldura nu poate fi evacuată prin convecție, așa că Google experimentează cu heat pipe-uri și radiatoare care trebuie să ducă energia termică departe de TPU-uri și să o radieze în spațiu. Tocmai răcirea este una dintre marile probleme pe care acest prim satelit trebuie să le valideze.
Google nu e singurul care vrea să mute compute-ul de pe Pământ
Subiectul începe să semene mai puțin cu science-fiction și mai mult cu următoarea cursă a industriei AI. În aprilie scriam pe Mobilissimo despre Tesla D3 / Dojo 3 și ideea lui Elon Musk de a muta infrastructura de calcul în spațiu, folosind sateliți-server lansați cu Starship.
Iar Musk merge chiar mai departe. În februarie, vă povesteam despre planul său pentru o „fabrică AI” pe Lună, unde roboții ar urma să producă inclusiv sateliți. Atunci suna ca una dintre acele idei Musk pentru anul 2040. Câteva luni mai târziu Google pune însă efectiv TPU-uri pe o rachetă.
Google are și un plan pentru pasul următor. În 2027 vrea să pună pe orbită doi sateliți care să comunice între ei prin legături laser de mare viteză. În arhitectura finală, fiecare satelit ar urma să transporte zeci de TPU-uri, iar mai multe asemenea unități ar funcționa împreună în cluster. Problema este că legătura laser trebuie menținută între obiecte care se deplasează permanent cu viteze enorme, Google comparând precizia necesară cu lovirea unei ținte de dimensiunea unei monede de la kilometri distanță, în timp ce ambele puncte se mișcă.
Transporter-18 nu va duce deci pe orbită „un centru de date Google” în sensul clasic. Este testul care trebuie să răspundă întrebării de dinaintea tuturor celorlalte: poți ține hardware AI puternic în viață acolo suficient de mult încât să merite să construiești restul?
