Era o vreme când seara, după o zi de liceu sau generală, nu reţin exact ne jucăm jocul bipurilor. Ideea era să stresezi pe cineva cu bipuri, pentru ca apoi să îl pândeşti şi să îl taxezi cand iti dadea bip inapoi. Apoi la puţin timp după ne sunăm câteva secunde, pentru că primele câteva secunde erau gratuite la Connex. Toate aceste jocuri ale copilăriei tehnologizate se petreceau pe un Ericsson T10, care mi s-a furat în cele din urmă din buzunar. Cum niciodată omul nu e mulţumit de ce are, atunci când aveam T10 visam la superiorul T28.
Ei bine iată că visul mi s-a împlinit şi a sosit Ericsson T28s cu o întârziere de ani buni. Cu o antenă masivă pe care o simţeai în buzunarul jeanşilor, dar şi destul de solidă încât să nu se rupă din greşeală, acest model iese în evidenţă clar în mulţimea de telefoane cu clapeta a finalului anilor 90. Ericsson lansa în 1999 telefonul T28, care la avea vreme era un adevărat Porsche printre handseturi. El era cel mai subţire şi mai uşor model de pe piaţă, dar şi o premieră, fiind primul telefon care utiliza o baterie Litiu Polymer.
În vreme ce rivalii se mulţumeau cu candybar-uri, Ericsson lua decizia de a oferi un telefon compact, cu clapetă sub care se ascundeau butoanele numerice. Şi de parcă nu era de ajuns să primim o clapetă, ea era acţionată şi de un buton lateral, astfel că scăpăm de acel gest non cool de a scutura telefonul pentru a lăsa în jos clapeta.
Telefonul a avut 3 versiuni: T28s, adică cea GSM pe care o testăm noi, T28 World şi T28z, care a fost vândută în SUA. Ericsson a luat designul lui T10 şi T20 şi l-a adus la un nou nivel. E incredibil cât de expusă e bateria pentru 1999 şi cât de mult se chinuie producatorii azi sa o ascundă. O simplă clamă fragilă ne desparte de bateria lui T28s, iar odată apăsată înlăturăm imediat sursa de alimentare.
Ecranul monocrom de 1.4 inch afişa 3 rânduri de text, iar tastele numerice ovale erau foarte comode, astfel încât puteai da gata un SMS în câteva secunde. Cei care credeau că LED-ul de notificări s-a inventat ieri să arunce o privire deasupra difuzorului acestui model, care includea un LED bicolor în acea zonă. Această maşinărie era ţinută în picioare de un șasiu din magneziu foarte rezistent, care completa faţada din plastic.
Am fost şocat să văd cât de bine se descurcă acest telefon cu semnalul şi încep să cred că momentele când pierdeam semnalul acum mulţi ani erau din vina operatorului şi nu a telefonului. În plus, oricât îmi scormonesc creierul, nu ţin minte să mă fi văitat că mi se termină bateria prea repede, iar cele aproximativ 2 zile de funcţionare erau arhi suficiente pentru modele similare cu T28.
Cei care vor apps sau Internet aici trebuie să uite de asemenea funcţii, pentru că în anul în care apărea Matrix lumea se juca şi naviga pe PC şi nu pe telefon. La acea vreme puştanii de liceu se adunau la un concurs de Snake pe Nokia, sau pentru mai banalele Solitaire şi Tetris pe acest Ericsson T28s. Aplicaţii precum calculator, cronometru, alarmă şi ceas erau maximul pe care îl puteam obţine pe acest device.
Sunetele stil MIDI ale acestui telefon încă activează zone din creierul meu ce mă transportă în anii 90, când se asculta Backstreet Boys şi Madonna, iar ideea de a-ţi face lecţiile era perturbată de bipuri şi zeci de SMS-uri. Tetrisul era jucat de la stânga la dreapta şi necesita ţinerea telefonului la orizontală, ceea ce nu era chiar comod, mai ales că te încurca şi clapeta si erai dat de gol la ora de matematica.
Acest Ericsson nu avea un pad direcţional complex pentru navigare, dar butoanele sale SUS şi JOS îşi făceau treaba de minune. Mi se pare amuzant şi faptul că puteam să setăm profilul pe silenţios în oră de la școală şi în ziua de azi Silenţiosul tocmai a fost ucis în Lollipop şi adus înapoi în Android M. Îmi mai amintesc şi de momentele când căutăm în reviste ca Bravo sau Coolgirl combinaţii de note muzicale pentru a ne compune cântecele preferate sub formă de sonerii monofonice.
Întregi cârnaţi de câte 30 sau 40 de cifre, cu diezi şi steluţe şi plusuri, toate pentru a obţine o vagă asemănare cu Britney Spears sau Metallica. Ericsson T28s a fost un clasic, apogeul evoluţiei Ericsson în anii 90, înainte să vină anii 2000 şi Sony să fuzioneze cu ei. El a înrădăcinat ideea că o antenă solidă şi groasă e mai bună decât una subţire şi discretă şi ne-a arătat că o baterie integrată aproape de exterior nu e un lucru neapărat rău.
Mulțumim lui Iliescu Daniel pentru telefon și vi-l recomandăm ca depanator, în cazul în care aveți telefoane defecte!
