OnePlus 2 este succesorul lui OnePlus One, considerat de foarte multă lume drept "telefonul anului 2014". El este disponibil printr-un sistem de invitaţii, care a fost extins de la 24 de ore la 3 zile destul de recent. Handsetul a fost lansat în vara şi a ajuns şi la Mobilissimo.ro, după ce l-am achiziţionat la preţul de 399 de euro de pe site-ul oficial OnePlus.
Taxele totale, inclusiv transportul pentru acest model au fost de 24.49 euro, iar suma totală de 423.49 euro, adică 1.874 lei. Menţionăm că pe OnePlus One am cheltuit 1.400 lei anul trecut (versiunea de 16GB). OnePlus 2 e testat de noi în versiunea cu 4 GB RAM şi 64 GB stocare. Terminalul măsoară 9.85 mm în grosime şi cântăreşte 175 de grame, deci este mai gros şi mai greu decât OnePlus One, care avea o talie de 8.9 mm şi greutate de 162 grame.
Smartphone-ul măsoară 151.8 mm în lungime, deci este cu 1 mm mai scurt decât OnePlus One şi cu 7 mm mai scurt decât iPhone 6S Plus. Acelaşi OnePlus 2 e mult mai uşor decât cele 192 de grame ale phablet-ului Apple. Telefonul are o aderență bună şi o ramă metalică solidă, din aliaj de magneziu şi aluminiu. Utilizarea cu o singură mână nu e foarte uşoară, iar spatele are o textură de şmirghel, pe care o întâlneam şi pe versiunea de 64 GB, cea neagră, a lui OnePlus One.
Un lucru e clar, OnePlus 2 nu e un telefon prea comod, el fiind masiv şi având şi acea ramă metalică destul de angulară. În zona frontală se află LED-ul pentru notificări, camera selfie, senzorii, difuzorul pentru convorbiri şi butonul Home capacitiv, cu scanner de amprente integrat, flancat de alte 2 butoane capacitive fără marcaje cu simboluri dedicate. Remarcăm şi că acest terminal are muchiile destul de groase ale ecranului, cel puţin pentru anul 2015.
În spate descoperim camera principală, cu telemetru laser şi blitz dual LED, iar mecanismul camerei e inestetic şi plasat mai jos pe corpul terminalului faţă de abordarea obişnuită de design a majorităţii producătorilor. De asemenea, textura spatelui tinde să atragă murdăria şi scamele, din păcate. Odată înlăturat capacul spate (care poate fi înlocuit cu unele mai arătoase) avem acces la cele două slot-uri nano SIM, iar bateria e neînlăturabilă.
În zona superioară a handsetului există jackul audio, un microfon şi decupaj pentru antenă, în vreme ce jos e integrat portul USB Type-C, două grile pentru difuzoare (cea din stânga mascând probabil un microfon şi cea din dreapta cea reală), plus încă două decupaje pentru antene. În stânga exista noul Alert Slider, un buton cu 3 poziţii şi în dreapta avem butoanele de volum şi cel Power, toate aceste butoane fiind fabricate din metal şi având feedback OK.
Telefonul da senzaţia de soliditate, dar textura spatelui e neplăcută la atingere şi designul nu e foarte inspirat sau plăcut privirii. E bine că măcar capacul spate poate fi înlocuit. Îi acordăm lui OnePlus 2 nota de 7.5 pentru design şi considerăm modele ca Nexus 6 sau Nexus 6P mai arătoase. În ce priveşte hardware-ul, terminalul de faţă integrează un display LCD în cell de 5.5 inch, cu rezoluţie Full HD şi densitate a pixelilor de 401 ppi.
Procesorul aflat la bord este faimosul octa core Snapdragon 810, dar în varianta 2.1 şi tactat la 1.8 GHz. Varianta iniţială era tactata la 2.1 GHz pe alte telefoane. Lista de dotări continua cu GPU Adreno 430, 3 sau 4 GB RAM LPDDR4, 16 sau 64 GB stocare (eMMC) şi nu, nu avem şi slot microSD aici. În spate se află o cameră de 13 MP, iar în faţă una de 5 MP, iar lista de opţiuni de conectivitate e destul de bogată: WiFi dual band a/b/g/n/ac, Bluetooth 4.1, GPS, Glonass, USB Type-C, LTE Categoria 4. Nu există NFC pe această listă, iar specificaţiile se încheie cu accelerometru, giroscop, senzor de proximitate, luminozitate şi amprente, plus microfon dual şi difuzor.
Pentru hardware, acest model primeşte nota de 9 din 10, pentru că nu are ecran Quad HD, slot microSD, NFC, iar camera putea avea rezoluţie mai ridicată. Trecem acum la baterie, cu o capacitate de 3300 mAh pentru această unitate Li-Po, în creştere cu 200 mAh faţă de OnePlus One. La testul nostru obişnuit, de playback video HD în bucla, cu WiFi pornit şi luminozitate la 200 LUX am atins 9 ore şi 10 minute, ceea ce e OK, dar am văzut mai bine de atât la telefoane flagship din 2014 de exemplu.
Am depăşit totuşi OnePlus One, care atingea 8 ore şi 54 de minute de playback, dar şi Samsung Galaxy A5, cu ale sale 9 ore de playback şi LG G4, cu 8 ore şi 55 de minute. Modele superioare la acest capitol sunt Samsung Galaxy Note 3 (9 ore şi 30 de minute), Lumia 640 XL LTE (9 ore şi 49 de minute) sau HTC One M8 (10 ore şi 15 minute). În PCMark, testul care simulează utilizarea continua OnePlus 2 ajunge la 6 ore şi 25 de minute şi aici ar putea fi iar un pic mai bine.
Depăşim OnePlus One (5 ore şi 15 minute), ASUS ZenFone 2 (5 ore şi 45 de minute), dar şi LG G4 (5 ore şi 19 minute). În schimb, performanta e sub cea a lui Samsung Galaxy A5 (6 ore şi 51 de minute), Galaxy S6 Edge (6 ore şi 41 de minute) şi Galaxy S6 (7 ore şi 6 minute). Încărcarea lui OnePlus 2 e realizată în 2 ore şi 13 minute, adică aproape dublu faţă de OnePlus One, ce avea nevoie de 1 oră şi 15 minute, deci nu impresionează.
E totuşi o încărcare mai rapidă decât a lui HTC One M8 (2 ore şi 30 de minute), iPhone 6S (2 ore şi 35 de minute) sau Huawei P8 Liţe (2 ore şi 41 de minute). Suntem sub Huawei Honor 6 (2 ore), Huawei Mate S (1 oră şi 59 de minute) sau Galaxy S6 (1 oră şi 10 minute). E clar faptul că standardul USB Type-C nu e încă gata să ofere şi încărcare rapidă.
În zona Settings găsim Battery Saver, care are doar rolul de a activa sau dezactiva funcţia sau a seta procentul de baterie la care să se activeze. Rolul său este de a reduce performanța şi limita vibraţiile şi traficul de date din fundal, plus aplicarea unei teme negre. De remarcat şi că după 2 ore de gaming am pierdut 35% din baterie, deci dacă sunteţi gameri obţineţi cam 6 ore de gaming de la OnePlus 2. Nota pentru baterie este de 8.5 din 10.
Pe partea de acustică, vă spun din start că nu primim căşti la pachet cu acest model, iar doar grila din dreapta jos ascunde un difuzor. Play Music serveşte drept player muzical şi primim şi o aplicaţie dedicată de egalizare, numită Audio Tuner. Ea are foarte multe opţiuni binevenite, care apar şi în zona dropdown atunci când ascultaţi o melodie.
E vorba despre profiluri principale (Movie, Music, Game), dar şi 10 slidere pentru frecvente şi setări în funcţie de gen muzical. În zona inferioară a lui Audio Tuner se mai află şi opţiunile Maxx Bass, Maxx Treble, Maxx Space, Maxx Dialog şi Balance, care chiar se simt atunci când le activaţi. Experienţa de ascultare în sine a dezvăluit un volum ridicat, sunet clar şi o chitară excelent redată, plus un bas OK şi totul fără distorsionare. Nu avem radio FM aici, iar la testul cu decibelmetrul am atins 82 dBA în faţă şi spate.
Suntem deci cu mult sub OnePlus One, care ajungea la 90.5 dBA, dar şi sub LG G4 (87.8 dBA) sau HTC One M9 (86.9 dBA). Depăşim modele ca Huawei Honor 6 (81 dBA), Huawei P8 (81.2 dBA) sau Huawei Mate S (80.7 dBA), iar sunetul e OK, deşi putea fi puţin mai ridicat volumul. Apreciem în special egalizatorul, iar pentru multimedia nota este de 8.5 din 10. Remarcăm şi lipsa unui player media dedicat aici, pe partea video.
Folosim deci aplicaţia Photos şi purcedem spre Display, pentru a-l analiza. Acesta e un ecran de 5.5 inch IPS LCD Full HD, similar cu ce oferea OnePlus One. Avem acum parte de tehnologie in cell şi contrast ratio pe hârtie de 1500:1. Experienţa vizuală a confirmat contrastul bun şi ne-a adus unghiuri largi de vizualizare, luminozitatea ridicată şi imagine clară. Comportamentul în bătaia soarelui e bun, iar culorile sunt cam reci.
Pixelii sunt de tip RGB Stripe, iar la testul cu luxmetrul am atins 465 LUX, ceea ce e bine. Depăşim în acest test modele ca LG G4 (432 LUX), OnePlus One (404 LUX) sau Huawei Mate S (455 LUX). Suntem sub Galaxy S5 (480 LUX), Allview P8 Energy (471 LUX) sau iPhone 6 (570 LUX). Ecranul e unul de calitate, iar culorile reci se rezolvă din zona de setări, cu un slider pentru reglajul balansului de culoare. Aici găsim şi Adaptive Brightness şi opţiuni pentru font. Ecranul primeşte nota de 9.3 din 10. Să discutăm acum şi despre cameră!
În spatele lui OnePlus 2 se află o cameră de 13 megapixeli, cu telemetru laser, blitz dual LED, 6 lentile, OIS şi captură video 4K. Aceeaşi cameră oferă deschidere F/2.0, pixeli de 1.3 microni, focalizare laser în sub 0.2 secunde, iar senzorul măsoară 1/2.6 inch. E vorba aici despre un OmniVision OV13860, care suporta şi captura slow motion 720p la 120 FPS.
Camera frontală are o rezoluţie de 5 MP. Aplicaţia Camera se deschide destul de rapid, iar interfaţa camerei pare inspirată din cea stock Lollipop. Totul e minimalist şi opţiunile sunt puţine. În stânga se află modurile de captură: Time Lapse, Slow Motion, HDR, Photo, Video, Manual şi Panoramă, în vreme ce în zona de setări găsim localizarea, sunetul butonului shutter, grilă şi rezoluţia (12.4 MP în 4:3, 7.9 MP în 16:9 şi 9.3 MP în 1:1).
În modul Photo putem folosi opţiunile Beauty şi HDR, dar şi Clear Image, care realizează 10 cadre şi le combină pentru o imagine mai clară. Există în cele din urmă şi un timer şi opţiuni pentru blitz. Captură video se realizează la rezoluţie Full HD, HD sau 4K, iar modul Manual aduce câteva funcţii noi de reglat. Aici putem să umblăm la focalizare (de la macro la infinit), Shutter (de la 1/8000 secunde la 30 de secunde, mai generos decât intervalul de 1/6000 la 30 secunde de pe LG G4), balans de alb, ISO (până la 1600).
Puteţi seta şi expunerea şi metering-ul folosind cele două "ţinte" obişnuite la atingerea ecranului. Expunerea se reglează cu un slider circular, dar nu e chiar comod de folosit acest mecanism vizual. La utilizarea camerei am simţit că focalizarea este rapidă, dar durează mult până ajungi la o focalizarea ideală la macro-uri şi prim planuri. Există şi o uşoară tendinţă de a supraexpune, dar mai rar decât la alte modele teste în ultimele luni.
Zoomul este fluid, iar realizarea fotografiilor e rapidă. Avem o galerie foarte amplă, că de obicei, în 4 ipostaze: ziua pe soare, la apus, la interiorul unei clădiri şi noaptea. La interior avem câteva cadre în culori reci, iar acele capturi de dinainte de apus au inclus şi câteva imagini neclare sau supraexpuse. În general în acea primă serie de fotografii claritatea şi culorile au fost bune, respectiv realiste.
Panorama a ieşit cam neclară la prima încercare şi au apărut şi acele probleme cu focalizarea la macro-uri de flori. Detaliile au arătat mereu bine totuşi la prim planuri. Clear Image scoate prea mult în evidenţă culorile şi exagerează cu over sharpening-ul. Statuile fotografiate în parcul Kiseleff au ieşit cu o textură bună în fotografii, dar unele cadre sunt cam albicioase.
Avem şi un HDR reuşit care a prins şi apusul şi a scos la lumina statuile. Ne-am jucat şi cu focalizarea creând efecte de bokeh cu acei trandafiri şi am realizat capturi landscape destul de bune. Blitzul s-a dovedit puternic încă de la primele momente de întuneric după apus. Urmează apoi capturi la interiorul unui mall, cu nişte culori parcă prea vii, luminozitate prea ridicată, dar claritate bună.
Trecem acum la cadrele din ziua însorită, unde detaliile arată foarte bine la zoom în fotografii landscape, iar culorile sunt realiste, mult mai realiste decât cele ale lui OnePlus One sau Galaxy S5 de exemplu. Panorama arată mai bine, dar rezoluţia e modestă: 6880 x 1832 pixeli. Expunerea e bună, ca şi balansul de alb şi focalizarea. Unele expuneri stranii mai apar din când în când, dar trecem peste.
Avem şi câteva prim planuri reuşite cu flori. Selfie-ul a fost o mare surpriză, în ideea că am obţinut o textură a pielii şi părului excelentă, foarte, foarte realistă şi pragmatică. Pot pune OnePlus 2 la egalitate cu Galaxy S6 când vine vorba de selfie. A venit apoi rândul câtorva capturi la umbră, fiind fotografiate jucării glossy şi colorate, care au arătat bine.
Frunzele toamnei arată şi ele bine surprinse de OnePlus 2 şi faţă de OnePlus One reconfirm câştigul în culori realiste şi extra detalii în cadre landscape. Pot spune chiar că acest telefon se poate bate cu LG G4 pe timp de zi e cam cu 10% sub un Galaxy S6 Edge. În afară de acele câteva cadre albicioase, totul e perfect. Pe timp de noapte am remarcat o iluminare bună şi surprinderea excelentă a detaliilor şi culorilor, chiar şi cu blitzul oprit.
Blitzul e puternic, dar halo-urile luminilor stradale sunt cam mari. Nu avem totuşi vreo imagine prea gălbuie pe timp de noapte, iar atunci când ne-am jucat cu opţiunea shutter speed am la 6, 8 sau 10 secunde am scos la lumina excelent cadrele de noapte. Cu toate acestea, parcă LG G4 ilumina mai bine peisajele nocturne. Am remarcat şi că la aşteptarea acelor secunde de iluminare, OnePlus 2 mişca mai puţin capturile decât modelele rivale.
Florile capturate în prim plan cu blitz au arătat fantastic noaptea, amintindu-mi de vremurile bune ale lui Xperia Z2. Aş zice că OnePlus 2 sta mai bine noaptea decât Galaxy S6 şi e foarte aproape dacă nu egal cu LG G4. Îmbunătăţirea e clară aici faţă de OnePlus One. În ce priveşte captura video, acest terminal e capabil să filmeze la rezoluţie 4K, 1080p sau 720p slow motion la 120 FPS, în format MP4.
Avem un prim clip realizat la apus, cu rezoluţie Full HD, frame rate de 23 FPS şi bitrate de 20 Mbps. El are probleme de focalizare, motion blur şi nu e chiar clar. Apoi am realizat o filmare 4K în aceleaşi condiţii, cu bitrate de 42 Mbps, din nou probleme de focalizare, dar claritate şi culori OK. Clipul 3 pierde detalii la zoom în, iar clipul 4 are probleme cu motion blur.
Am trecut apoi la filmările în ziua însorită, în parc, aici regăsind refocalizarea constantă şi puţină imagine arsă. Captură slow motion a arătat rezonabil, iar testul de stabilizare optică ne-a arătat că această cameră nu stabilizează imaginea prea bine atunci când filmăm din mişcare. Există şi probleme cu microfonul la vânt puternic. Am realizat şi o filmare 4K în aceste condiţii însorite, declarându-ne relativ mulţumiţi de ea.
Ca şi în cazul lui LG G4, dacă am avut o captură foto de calitate, cea video dezamăgeşte, din păcate. În mod paradoxal, acesta e totuşi un mic salt faţă de OnePlus One, care nici el nu filma chiar fantastic şi avea probleme de stabilizare. În mod clar camera lui OnePlus 2 filmează mai slab decât cele 4 mari terminale flagship Samsung din acest an, dar e şi sub captura video realizată cu LG G Flex 2 şi Galaxy A5.
Am realizat capturi video şi noaptea, scăzând frame rate-ul la 19 FPS în aceste condiţii şi având parte de imagini neclare şi motion blur, dar la captura cu blitz totul a arătat chiar bine, mai ales la capitolul culori. Tragem linie şi putem spune că OnePlus 2 aduce o cameră mai bună decât OnePlus One, mai ales când vine vorba de realismul culorilor şi claritatea capturilor landscape. Selfie-urile sunt excelente, iar captura low light e foarte bună, dar filmarea rămâne un punct slab. Nota camerei este de 8.5 din 10.
Editarea foto se realizează cu opţiuni că Auto, Light, Color, filtre, crop şi rotate. La testul de temperatură, am atins 38.4 grade Celsius după ce am jucat 15 minute titlul Riptide GP2, deci nu există supraîncălzire aici. Pentru temperatura OnePlus 2 primeşte nota de 10 din 10. Browserul web preinstalat e Chrome, care e destul de rapid, iar tastatura e cea stock din Lollipop şi e comodă.
Analizăm conectivitatea acum, menţionând că avem la dispoziţie două slot-uri nano SIM pe acest handset, nu primim suport NFC şi avem inclusă funcţia Speed Dial. Acel buton Alert Slider lateral are 3 poziţii: All Notifications, Priority Interruptions Only şi No Interruptions, în funcţie de cantitatea de notificări pe care doriţi să le primiţi în diferite situaţii.
Volumul apelurilor e destul de ridicat, claritatea e bună, dar sunetul e puţin cam metalic parcă. Microfoanele reuşesc să anuleze bine zgomotul de fond totuşi. Pentru conectivitate acest model primeşte nota de 8.7 din 10. Şi acum a venit rândul benchmark-urilor, în care am comparat OnePlus 2 cu OnePlus One, HTC One M9, LG G4 şi Samsung Galaxy S6.
Aceasta e o bătălie între Snapdragon 810 versiunea 2.1 + 4 GB RAM versus Snapdragon 801 + 3 GB RAM versus Snapdragon 810 versiunea 1.0 + 3 GB RAM versus Snapdragon 808 + 3 GB RAM versus Exynos 7420 + 3 GB RAM. Iată rezultatele:
OnePlus 2 câştigă 2 din 13 bătălii, iar faţă de OnePlus One câştiga 8 din 11. În mare, Snapdragon 810 v2.1 întrece terminalele cu Snapdragon 808 şi Snapdragon 810 v 1.0 în toate benchmark-urile mari. Telefonul nu suferă de lag şi rulează jocuri că Riptide GP2 şi Minecraft Story Mode fără probleme. Pentru benchmark-uri el primeşte nota de 9 din 10.
Trecem acum la OS şi UI şi de această dată nu mai avem CyanogenMod la bord că pe OnePlus One. În schimb OnePlus oferă Oxygen OS 2.0 bazat pe Lollipop, care nu aduce prea multă personalizare faţă de experienţă stock. O noutate ar fi funcţia Shelf, care duce cu gândul la o alternativă la Google Now. Ea afişează o imagine header, date despre vreme, aplicaţii folosite recent şi contacte accesate recent.
Acest homescreen e cel mai din stânga disponibil. Dacă ţinem ecranul apăsat vom accesa zona de wallpaper-uri, widgeturi şi setări legate de homescreen (pachete de iconuri, app drawer, grilă şi mărime). În zona Recents se află caruselul pentru multitasking, iar zona dropdown arată ca pe un terminal cu Lollipop stas, cu notificări, slider pentru luminozitate şi Quick Settings.
În porţiunea de Settings putem activa butoanele Android virtuale şi asocia butoanelor capacitive gesturi de deschidere a aplicaţiilor. Gesturile includ dublu ţap pentru a activă ecranul său desenarea unui "O" pentru a activa camera spre exemplu. Am testat şi scannerul de amprente, care e rapid, precis, uşor de setat și cu toate astea ca buton Home e prea lent. Diferenţa faţă de alte modele e că întâi trebuie să introducem o parolă pentru a putea activa un scanner de amprente.
În plus, tot spre deosebire de alte terminale, pe OnePlus 2 îl putem activa direct din ecranul de standby cu amprentă, fără a mai apăsa butonul Power. În cele din urmă zona Settings oferă opţiuni pentru culoarea LED-ului pentru notificări şi Dark Mode. Iată şi lista de aplicaţii preinstalate şi din fericire nu avem bloatware aici:
- Audio Tuner
- Calculator
- Calendar
- Camera
- Chrome
- Clock
- Contacts
- Docs
- Downloads
- Drive
- Files
- Gmail
- Google Settings
- Google+
- Hangouts
- Keep
- Maps
- Messenger
- Phone
- Photos
- Suita Play
- Sheets
- Slides
- Swiftkey
- Voice Search
- YouTube
Deşi experienţa e una liţe şi curată, regret lipsa opţiunilor de personalizare disponibile în CyanogenMod. Notă pentru OS, UI şi aplicaţii este de 9.5 din 10. Şi acum să vedem şi verdictul!
Iată aspectele Pro:
- bateria e OK, dar putea fi un pic mai bună
- egalizatorul oferă opţiuni ample
- acustică OK
- ecran luminos
- selfie-uri foarte bune şi captură low light excelentă
- fotografii cu detalii bune şi culori realiste ziua
- fără supraîncălzire şi fără lag
- fără bloatware
- scanner de amprente rapid
Şi iată şi aspectele Contra:
- design masiv şi nu foarte arătos
- încărcare îndelungată faţă de OnePlus One
- fără NFC
- captură video dezamăgitoare, probleme cu refocalizarea continuă
- mai puţină personalizare software decât la OnePlus One
- butoanele capacitive şi interfaţa camerei nu sunt chiar comode
- buton home leneș
Şi iată şi notele acordate:
- Design: 7.5
- Hardware: 9
- Baterie: 8.5
- Multimedia: 8.5
- Display: 9.3
- Camera: 8.5
- Temperatura: 10
- Conectivitate: 8.7
- Benchmark-uri: 9
- OS, UI şi aplicaţii: 9.5
Nota finală este de 8.85 din 10 şi apreciem la acest smartphone faptul că are un software apropiat de cel stock, un ecran şi o cameră de calitate (minus video), dar designul nu e prea arătos. Lipsa de lag şi bloatware e foarte apreciată. La preţul de 423 de euro acest model costa cu 200 de euro mai puţin decât flagship-uri cu nume mari, ceea ce e iar un avantaj.
O bilă albă este şi selfie-ul de calitate, iar ca o concluzie OnePlus 2 e modelul ideal pentru cei care doresc un telefon bun, dar despre care să nu se laude mereu prietenilor.
OnePlus 2, prețuri actualizate:
OnePlus 2 Video Review
