Am trecut oarecum peste fricile legate de radiaţia emisă de telefoane mobile şi acum avem două noi îngrijorări cu privire la sănătate şi legate de telefoanele mobile. Una este de ordin fiziologic şi alta psihologic, iar pe ambele le regăsim ca subiect de ştiri TV sau pe web cam odată la o lună sau două. Oamenii de ştiinţă au analizat ambele probleme şi se pare că lucrurile sunt serioase. E vorba despre stricarea calităţii somnului şi nomofobie.
Ca să vă explic mai clar: dacă vă uitaţi la ecranul unui smartphone în pat înainte de culcare, aveţi toate şansele să vă compromiteti somnul. Lumina albastră emisă de ecranele terminalelor mobile (tablete incluse) poate afecta producţia de melatonină, hormonul secretat după apusul soarelui şi care ne face somnolenţi şi ajută la obţinerea unui somn odihnitor.
Un studiu recent a confirmat că modele ca iPad Air, un Kindle Paperwhite şi iPhone 5s emit acea lumină albastră, iar culmea e că cititul textului face mai rău decât un joc Angry Birds în acest caz. Printre soluţii se număra ochelari speciali de culoare portocalie, cam cum avea fotbalistul olandez Edgar Davids. Aceştia vor filtra o parte din lumina albastră şi mai nou există şi o aplicaţie pentru copii, ce produce mai puţină lumină albastră.
Experţii consideră că somnul nostru ar fi îmbunătăţit mult dacă terminalele mobile ar avea un "Sleep Mode", după modelul lui Airplane Mode.
În ciuda faptului că iluminarea ecranelor este indispensabilă pentru citit, sau pur și simplu pentru a fi văzut conținutul de pe ecran, ea poate fi considerată şi o problemă. Astfel, cu cât sunt ele mai luminoase, cu atât emit mai multă lumină albastră, oprind secreţia de melatonină.
Am văzut şi reacţii la această problemă, ASUS incluzând pe terminalele sale o modalitate de a scădea emisia de lumină albastră şi Philips lansând telefoane Sapphire, care emit 85% mai puţină lumină de genul. Totuşi problema nu se va opri prea curând, în condiţiile în care mai toată lumea doarme cu telefonul lângă pernă, gata să verifice ori mail, Tweet sau notificare Facebook imediat.
Mi se pare problematic si ironic şi faptul că aplicaţiile de monitorizare a somnului, consultate intens înainte de a dormi vor afecta perioada de odihnă ce urmează, din cauza ecranului şi luminii emise. Nu cred că problema va dispărea in acest deceniu, pentru că şi despre televizorul aflat în dormitor şi privit înainte de culcare se zic tot lucruri negative de zeci de ani şi iată-l că e tot aici.
Specialiştii recomandă o perioadă de tranziţie spre somn de 15 sau 30 de minute, fără tehnologie şi fără ecrane. Problema e că multă lume citeşte înainte de culcare şi o face pe tabletă... Cealaltă problemă de sănătate declanşată de telefoanele mobile e un pic mai bizară, dar cât se poate de reală. E vorba despre Nomofobie, adică frică de a pierde telefonul, chiar și din privire.
Avem exemple de genul şi în marile filme de la Hollywood, spre exemplu în Hangover 3, atunci când Zack Galifianakis are un prieten răpit şi ameninţat cu moartea, iar el spune că adevărata tragedie e că şi-a pierdut telefonul, unde avea sute de aplicaţii şi că i-ar lua foarte mult timp să le descarce iar, ceea ce e traumă emoţională.
Revenind la lucruri serioase, nomofobia este acea stare de anxietate sau neplăcere resimţită atunci când nu avem telefonul mobil sau când îl pierdem. Suntem dependenţi de telefonul mobil într-un mod nesănătos, pentru că e una să ai nevoie de un lucru şi alta să depinzi de el ca de nicotină, cafea sau alte droguri moderne.
Am descoperit un studiu publicat de universitatea din Missouri în ianuarie, care arată că efectele pierderii telefonului nu sunt doar psihologice, ci şi fiziologice. Cercetători au rugat participanţii la experiment să stea la un computer şi le-au spus că testează un nou mecanism de măsurare a tensiunii arteriale.
Apoi cei testaţi au realizat un puzzle pe iPhone, li s-a luat tensiunea şi li s-a luat şi telefonul, cercetătorii afirmând că provoacă interferenţe cu tensiometrul. Atunci când au realizat acelaşi puzzle pe computer, se pare că anxietatea, pulsul şi tensiunea crescuseră pentru că telefonul dispăruse, iar performanţa la puzzle scăzuse.
Telefonul mobil a ajuns o extensie, un braţ sau un picior extra, iar lipsa sa poate provoca o senzaţie de diminuare a sinelui, de "ceva lipsa". Se poate ajunge la atacuri de panică, crize de plâns şi depresie în lipsa handsetului foarte uşor. Există şi centre de tratament pentru nomofobie, dar după toate aceste studii şi statistici deprimante, avem şi veşti să zicem mai bune.
De obicei nomofobia se instalează pe fondul unei alte afecţiuni psihologice, precum depresie, OCD, stres post traumatic, deficit al atenţiei sau Asperger. Interacţiunea cu telefonul declanşează eliberarea de dopamină şi devine un drog pentru creierul uman. Suntem programaţi genetic să avem nevoie de interacţiunea față în faţă cu alte persoane, prin mecanismul numit "rezonanţă limbică".
Ne păcălim că interacţionam via reţele sociale, dar substanţele neurochimice rezultate din rezonanţa limbică ne lipsesc tot mai mult. Izolarea e menită să ne facă rău la nivel fizic, pentru că aşa suntem construiţi. În lumina a toate aceste sperietori chimice, psihice, neurologice şi fizice, aproape că îţi vine să laşi smartphone-ul deoparte, să faci o plimbare pe malul mării, în pădure şi să stai cu cei dragi.
Dar stai că am o notificare... şi un mail şi ia să vedem ce e mai nou pe Facebook...
Bibliografie:
