Principalele obiecții cu care se confruntă telefoane precum iPhone 5 sau HTC One se referă la lipsa de slot microSD și baterie neinlaturabila. în următoarele rânduri vom demonta aceste două mituri și necesitatea acestor abordări de design/hardware. Demonstrația se face pe baza câtorva sondaje realizate pe forumul Mobilissimo.ro.
Avem aici un sondaj legat de ciclicitatea schimbării unui telefon și se pare că majoritatea celor care au votat schimba handsetul la 2 ani. Ca o coincidență, Apple promite între 400 și 500 de cicuri de încărcare, după care bateria lui iPhone scade la 80%, deci prindem cam 2 ani cu bateria neatinsă. și mai interesant e ca sondajul de aici ne arată că cititorii Mobilissimo.ro, sau mai bine zis majoritatea lor nu își mai amintesc când au scos ultima oară cardul microSD din telefon.
50% dintre respondenți au ales această opțiune, în vreme ce 14% nu au scos niciodată cardul, iar 17% au handseturi fără slot microSD. Astfel, majoritatea înclină către un sistem de nu implică stocare externă. Colegul Mircea a demonstrat aici avantajele memoriei interne versus microSD și faptul că stocarea internă e mai fiabilă, informația este mai greu coruptă decât pe microSD, iar cardurile de memorie au dezavantajul consumului de baterie.
Memoria internă oferă și viteza de lucru mai bună decât cardul microSD, iar un beneficiu real se simte în special la captura video Full HD. Având în vedere toate aceste argumente, teamă de designul unibody al lui HTC One și iPhone dispare, de vreme ce nevoia de stocare microSD dispare, iar obsesia înlocuirii bateriei este și ea demontata de statistici.
Evident, ce place majorității nu place tuturor utilizatorilor, dar avem un reper bazat pe statisticile forumului Mobilissimo.ro. și o mențiune importantă aici: ne aflăm în epoca cloud, în care providerii de servicii și aplicații se înghesuie să ne ofere câți mai mulți GB în "nor". Plângem după microSD în aceste condiții?!
și apoi să ne amintim și un lucru interesant: telefoanele unibody arata mai bine decât cele ce adopta designuri "deschise". 3 exemple sunt clare: Nokia N9, HTC One și iPhone 5. Există și varianta de mijloc, adică telefonul cu baterie neinlaturabila, dar cu slot microSD, cum e cazul lui Xperia Z. Mai bizar e să ai un telefon cu baterie înlăturabila și fără slot microSD, dar sincer să fiu nu îmi amintesc să fi văzut așa... evident, în gama smartphone.
Mai trebuie să recunosc și că aștept momentul în care să vedem un capac spate metalic înlăturabil pe un smartphone, deoarece în ziua de azi o carcasă din aluminiu sau alt metal duce instant la un design unibody. Mai este un mic mit de menționat, unul ușor amuzant și ceva mai vechi, dacă pot să spun așa.
Există acea teamă că un handset cu baterie neinlaturabila nu poate fi resetat în ultimă instanță, atunci când terminalul e brickuit total și poate fi resetat doar scoțând bateria. Evident, știm cu toții că aici intervin shortcuturile prin combinații de butoane fizice, dar să nu uităm că au existat posesori de Nokia N9 care s-au confruntat cu blocaje de acest gen și combinațiile de butoane nu au ajutat. Merită să revină oare acel mic orificiu de reset? Din fericire pe Android avem combinații de butoane fizice iar iOS... nu se prea blochează.
Pe final vă adresam o întrebare destul de simplă: v-au convins aceste argumente să aveți încredere în designul unibody sau credeți mai mult în terminalele cu spate detașabil? Evident argumentele sunt binevenite și suntem tare curioși să aflăm și motivații noi pentru a opta pentru handseturi cu baterii ce se pot scoate și acces liber la slot microSD.
