Luna actuală începea cu debuturi de terminale, soluţii şi proiecte la IFA 2016, dar şi cu confirmarea unui eşec. Telefonul modular de la Google, Project Ara îşi atingea finalul, fiind anulat în cele din urmă. Acesta e doar unul dintre multele proiecte Google care nu au fost duse la bun sfârşit şi lista e mult mai lungă decât credeţi. Am decis deci să o compilăm pentru a vedea din ce poveşti de insucces învaţă Google şi reuşeşte totuşi să prolifereze.
Reţineţi că exact ca firma Hooli din serialul Silicon Valley, Google consideră fiecare eşec un pas în faţă şi o lecţie învăţată. Ei au creat şi divizia de proiecte "moonshot" şi anume Google X, subordonată direct lui Alphabet şi ocupându-se numai cu proiecte high tech şi avansate. Apoi există şi Google Labs, o pagină unde puteau fi testate diferite produse, servicii şi altele şi ghici ce? Şi acest proiect a fost oprit în iulie 2011.
Să vedem totuşi cele mai răsunătoare şi importante eşecuri:
Google Buzz
Google Buzz era o reţea de socializare, de microblogging şi mesagerie, creată de către Google şi integrată în Gmail. Se lansa în 2010 şi era sacrificată în favoarea lui Google+ în 2011. Prin acea reţea utilizatorii puteau partaja linkuri, fotografii, clipuri video, mesaje status şi comentarii. Buzz permitea partajarea la nivel public sau doar către contacte.
Integra şi suport Picasa, Flickr, Google Latitude, Google Reader, Google Sidewiki, YouTube şi Blogger. Au existat şi probleme pentru Buzz, precum procesul din februarie 2010, intentat de un student de la Harvard, care afirma că serviciul încalca reglementări legate de intimitatea utiizatorului. Printre problemele lui Buzz era şi faptul că odată creat un cont, utilizatorii ce nu erau prieteni cu un contact aveau acces la informaţii precum lista de contacte sau locul de muncă.
Astfel, un fost soţ abuziv a putut să îşi terorizeze soţia şi să afle detalii despre locul său de muncă şi actualul partener.
Google Reader
Google Reader e probabil cel mai important produs pentru jurnalişti creat de Google şi a stârnit foarte multă decepţie când a fost casat în 2013. Pornit în 2005, acesta era la bază un agregator de feeduri RSS/Atom şi permitea o organizare excelentă a surselor de ştiri. În 2006 primeam un design nou şi funcţii proaspete precum navigarea pe bază de foldere, o modalitate de vizualizare extinsă şi mai comodă, iar în 2007 se adăugau în feed şi clipuri YouTube.
Din 2007 se puteau şi partaja itemurile din Google Reader cu alţi utilizatori, iar cele marcate ca partajate apăreau automat vizibile pentru contactele din Google Talk. Utilizatorii criticau lipsa de opţiune OFF pentru această funcţie la debut, dar ea a dispărut ulterior, fiind înlocuită de butonul Google+1.
Google Wave
La debut Google Wave se dorea a fi un proiect uriaş, un "social experiment", care le permitea utilizatorilor să îşi facă prieteni şi să trimită mesaje instant, plus că avea şi o sectiune email. Practic era o platformă de socializare şi partajare, cu prietenii din lista de contacte Google. Scopul era şi colaborarea cu contactele pentru a crea şi edita un document şi alte tipuri de fişiere.
El putea fi folosit de multipli utilizatori pentru a edita un document simultan sau pentru discuţii în grup. Proiectul se oprea în 2010 şi a fost oferit spre open sourcing că Apache Wave. Colaborarea din el servea ca inspiraţie ulterior pentru Google Docs.
Google Nexus Q
Nexus Q era un multimedia player care se dorea rivalul şi distrugătorul lui Apple TV. Mai mult decât atât, se dorea şi "stăpânul sufrageriilor", la bătaie cu consolele PlayStation şi Xbox. Preţul era cam prea mare, de 300 de dolari, iar produsul a fost casat înainte de a ajunge în magazine. El a fost prezentat în 2011, teoretic lansat în 2012 şi dotat cu Android 4.0 ICS.
Media playerul permitea accesul la Google Play Music, Google Play Movies & TV şi YouTube, oferind o experienţă de streaming către un televizor suportat si difuzoare. Designul său sferic era SF şi unic, dar lipsa de aplicaţii third party ce furnizau content era o problemă (Netflix). Şi lipsa de suport DLNA era criticată. Eşecul a servit ca punct de pornire pentru Chromecast.
Google Videos
Google Videos este un motor de căutare pe bază de clipuri video, lansat în 2005 şi devenit imediat redundant după achiziţia lui YouTube în 2006. În 2007 Google Videos începea să includă şi clipuri descoperite de crawlere web şi pe alte servicii, ca YouTube sau uploaduri ale utilizatorilor. Din 2011 se oprea playbackul de clipuri direct din serviciu, dar la o săptămână după se anula decizia.
Şi asta pentru a ajuta migrarea spre YouTube, pentru că în sfârşit Google Videos să îşi dea obştescul sfârşit în august 2012. Toate clipurile care rămăseseră pe Google Videos au ajuns pe YouTube.
Google Answers
Acesta este unul dintre produsele ceva mai vechi de la Google şi care nu e 100% mort nici azi, ci mai degrabă zombie. Google Answers era un fel de "bază de informaţii", operată de Google între 2002 şi 2006. Permitea utilizatorilor să posteze recompense pentru răspunsurile bine documentate la întrebările lor. Erau oferite recompense între 2 dolari şi 200 de dolari.
Google oprea 25% din recompensă şi taxa cu 50 de cenţi întrebările. Exista şi posibilitatea unui bacşiş de 100 de dolari. Practic era un fel de Wikipedia sau Encarta online cu plată. În 2006 serviciul era închis, dar arhivele rămân disponibile şi acum.
Google Labs
Google Labs era o pagină creată special de Google pentru a-şi prezenta proiectele aflate în dezvoltare şi pentru a le testa minuţios. Era practic o zonă unde se adunau utilizatorii pentru a face beta testing de prototipuri software şi servicii şi a oferi feedback direct. Idei trăznite erau discutate direct cu inginerii Google, care le stăteau la dispoziţia testerilor.
Exista şi un sistem pe bază de invitaţii şi posibilitatatea de a testa cele mai noi versiuni de Gmail, Google Calendar, Google Wave, plus multiple alte proiecte. Google a mutat o parte din content în secţiunile sale oficiale dedicate produselor sale şi altele pe blogul sau, după ce Labs a fost închis în 2011.
Google Talk
Google Talk este un serviciu de mesagerie instant, care oferă comunicare prin text şi voce. Rival pentru Yahoo Messenger, MSN Messenger şi ulterior şi Facebook Mesenger, serviciul a avut o perioadă când era apreciat pentru simplitatea sa, dar a devenit demodat rapid şi înlocuit de Hangouts practic. Rivaliza puţin şi cu Skype, dupa ce a primit apeluri video.
Se lansa în 2005 şi toată lumea îl numea Gtalk pentru o perioadă. Existau aplicaţii Google Talk pentru Windows, Android, BlackBerry, Chrome, plus un web app mobil. În 2015, clientul Windows era casat şi se recomanda utilizarea lui Hangouts. Google Talk era integrat în Gmail şi se putea deschide direct din orice browser fără probleme. Log-urile conversaţiilor erau salvate în zona Chats.
Se oferea şi criptare aici şi în 2006 debuta şi mesageria offline, iar în 2008 primeam mesagerie video. Lucrurile începeau să meargă prost în 2012, cand era închisă aplicaţia mobilă web app pentru Google Talk. Probleme au fost şi după închiderea sa în 2015, când în mod amuzant, deşi serviciul nu mai funcţiona, aplicaţia de pe Windows încă rula.
Picasa
Picasa era un serviciu de organizare a imaginilor şi vizualizare a acestora, plus de editare la nivel digital. Era clar un rival pentru Flickr şi avea website de partajare foto asociat. În 2004 Google cumpăra Picasa şi îl oferea gratuit. Primea aplicaţii native pentru Windows şi Mac OS X şi în 2007 avea funcţia de geotagging integrată.
Recunoaşterea facială a fost inclusă după achiziţia firmei Neven. Un mare avantaj era suportul de fişiere RAW, dar Google a preferat să sacrifice acest serviciu, închizându-l în acest an şi axându-se pe Google Photos.
Google Glass
Cred că din toată lista de mai sus, cel mai mare tam tam s-a făcut cu Google Glass. Nu în fiecare zi sare din avion un cofondator Google şi filmează totul cu o pereche de ochelari smart. Terminalul este de fapt un display integrat într-un headset cu componente de smartphone și purtat în dreptul ochilor de către utilizator. Se dorea a fi înlocuitorul smartphone-ului şi "the next big thing".
Controlul se făcea prin swipe pe o porţiune laterală şi comenzi vocale. Vânzările de prototipuri porneau în 2013 la suma de 1500 de dolari, iar publicul putea să achiziţioneze un model din 2014. Criticile au curs gârlă după debut, legate de siguranţă utilizatorului, căruia i se obstrucţiona câmpul vizual sau limitarea intimității. Multe baruri au interzis accesoriul.
Produsul a fost folosit cu succes în domeniul medical şi în jurnalism, dar preţul a rămas prohibitiv, iar funcționalitatea şi bateria limitate. E puţin nedrept să includem produsul pe această listă, mai ales că Google insistă că încă se lucrează la el şi va fi lansată o versiune nouă, ulterior. Până atunci totuşi, proiectul rămâne în limbo.
Project Ara
Project Ara prelua brevetele de la israelienii de la Modu şi tehnologia Motorola pentru a crea un smartphone modular. Produsul pornea la drum cu mari ambiţii, dorind să schimbe întreaga industrie smartphone, urmând a fi folosit de 6 miliarde de oameni, afirma Google.. Totul începea la nivel de concept în 2012 şi lucrul începea în 2013. Motorola anunţa Project Ara la nivel public în 2013, afirmând că au avut şi aportul celor de la Phonebloks, un alt proiect de telefon modular.
Au existat multiple developer kit-uri, testate cu componente ataşabile magnetic sau fizic şi kituri DIY pentru utilizatorul de rând. În 2015 se lansa prototipul Spiral 2, care urma să fie testat pe piaţa din Puerto Rico. Proiectul pilot a fost totuşi anulat. Până la urma Google se răzgândea şi în locul unui schelet barebones, prezenta în 2016 la I/O un device cu componente ce nu se puteau schimba, adică antenă, baterie, display, senzori, chipset, dar şi zone modulare unde puteam ataşa un ecran secundar, camere şi difuzoare.
Iar pe 2 septembrie proiectul era casat...
Boston Dynamics
Google cumpăra compania de robotică Boston Dynamics pe jumătate de miliard de dolari în 2013 şi nu folosea la absolut nimic această ramură timp de 3 ani. În 2016 căutau deja cumpărător, iar aparent achiziţia a fost făcută pentru a aduce în jur de 300 de ingineri în robotică la Google. Din nou, inutil cel puţin până în acest moment...
Google+
În multe feluri şi Google+ este un eşec, dar serviciul refuză să moară, sau să se predea deocamdată. El debuta în 2011, ca un rival pentru Facebook şi Twitter, iar la final de an 2015 primea o regândire, care îl făcea mai simply. Cea mai mare problemă a sa este inactivitatea. Google+ are 2.5 miliarde de conturi/utilizatori, dar 90% dintre aceştia nu au postat nimic niciodată.
3 oficiali diferiţi Google au fost la şefia Google+, cu 3 abordări diferite. Google+ permite postarea de fotografii, actualizări de status şi linkuri, sub forma unui flux organizat într-un soi de tile-uri. Contactele sunt aranjate în grupuri, în funcţie de relaţii sau interese, aşa numitele Circles. Ideea de Hangouts cu grupuri de persoane a fost interesantă, cel puţin la început.
Google Friend Connect
Google Friend Connect a fost o tentativă de reţea de socializare de la Google, care a funcţionat între anii 2008 şi 2012. Semăna cu Facebook şi cu MySpace combinate cumva şi se baza mai degrabă pe ideea ca utilizatorul să îşi facă un profil şi să partajeze şi actualizeze informații. Exista şi mesagerie, dar şi fotografii, conţinut video, toate postate prin intermediul unor site-uri third party.
Friend Connect era numit chiar de Google un "set de funcţii şi aplicaţii care permit posesorilor unui site să îşi facă site-ul mai socializabil, prin adăugare de înregistrare, invitaţii, galerii pentru membri, postări şi reviewuri". El devenea disponibil la liber pentru orice webmaster în 2008, iar în 2012 era casat pentru toate site-urile non Blogger.
Dispărea şi de pe Bloger în 2015 şi utilizatorii erau încurajaţi să migreze spre Google+.
Orkut
Orkut era ÎNCĂ o reţea de socializare, deţinută şi operată de Google. Serviciul avea rolul de a îi permite utilizatorului să îşi facă noi prieteni şi să "menţină relaţii existente". Era puţin ca Hi5 în acest mod. Numele său venea de la angajatul Google, Orkut Büyükkökten, care a creat această platformă. Puteaţi schimba o mulţime de teme colorate, deveni fan al unui prieten din listă sau să evaluaţi dacă prietenul e "de încredere", "cool" sau "sexy", pe o scară de la 1 la 3.
Pe Orkut spre deosebire de Facebook oricine poate să vadă profilul oricui fără limitări. Există totuşi şi un Ignore List unde băgaţi utilizatorii enervanţi. Se puteau adăuga şi clipuri YouTube sau Google Video pe acest serviciu. Povestea lua sfârşit în 2014, deşi Orkut a fost un succes uriaş în Brazilia şi India.
Google X
Google X este o ramură top secret de la Google, care se ocupa cu proiectele lor secrete şi high tech. Se lansa în 2010 şi era restructurata în 2015, atunci când apărea Alphabet, iar Google X devenea doar X. Această filială lucrează la aşa numitele proiecte "Moonshot", printre care şi automobile autonome, baloanele ce zboară în stratosferă şi aduc Internet tuturor (Project Loon), livrări cu drone prin Wing, Project Glass adică Google Glass şi Barge, care rămâne un mister, dar ar putea fi un data center pe mare.
Google Catalog Search
Între 2002 şi 2009 Google a operat o bază uriaşă de date cu cataloage de hârtie prin Google Catalog Search. Erau digitalizate mii de cataloage şi aparent oamenii puteau face cumpărăturile cu ajutorul lor. Lipsa de popularitate casa produsul, pentru ca el să revină într-o altă formă pe tablete.
Google Web Accelerator
Google Web Accelerator face exact ce zice numele şi anume este o soluţie care permite accelerarea încărcării site-urilor. El folosea un client software instalat pe PC şi data caching pe serverele Google pentru a creşte viteza de încărcare a paginilor prin compresie şi pre-fetching. Beta-ul din 2005 funcţiona cu Firefox şi Internet Explorer.
Cumva soluţia afecta YouTube, care nu mai mergea deloc şi nu mai afişa clipuri pe PC-urile cu accelerator. Şi paginile sigure erau lăsate pe dinafară şi au fost şi probleme cu cookie-urile. Proiectul a murit în 2008.
iGoogle
iGoogle, cunoscut şi ca Google Personalized Homepage era o pagină de start personalizabilă şi un portal web personal lansat în 2005. El sosea localizat în 42 de limbi în 2007 şi avea domenii în 70 de ţări. 7.1 milioane de persoane foloseau iGoogle în 2007, iar serviciul era oprit în 2013. Gadgeturile iGoogle interacţionau cu utilizatorul prin diferite funcţii ca afişarea unei serii de fotografii, mesaje zilnice, camere de chat, afişarea de clipuri YouTube într-o zonă a ecranului, o numărătoare inversă şi un citat zilnic.
Dodgeball
Aceasta este o reţea de socializare pe bază de localizare, cam ca Foursquare. Ea era cumpărată de Google în 2005 şi închisă la 4 ani după, fiind înlocuită de Google Latitude. Utilizatorii trimiteau prin SMS localizarea terminalului lor către serviciu şi apoi primeau notificări legate de prieteni şi prietenii prietenilor, care se aflau în zonă, sau descopereau evenimente interesante din aceeași zonă.
Google Notebook
Notebook era o aplicaţie gratuită online, prin care Google permitea salvarea şi organizarea unor porţiuni de informaţii atunci când făceaţi research online. Puteţi scrie notiţe, copia citate şi imagini şi salva linkuri în timpul browsingului. Practic aveaţi un caiet de notiţe digital, cu funcţii de partajare şi colaborare. "Caietele" puteau fi făcute şi publice.
Debuta în 2006, murea în 2011, după ce primise extensii speciale în Firefox. Era înlocuit de Google Keep în 2013.
Google Page Creator
Acesta era un tool folosit pentru a crea site-uri şi serviciu de hosting oferit de Google. Era foarte limitat şi cu funcţii de bază, necesitând zero skill HTML. Peste 3 milioane de utilizatori erau confirmaţi în 2008, dar serviciul se închidea în 2009. Paginile migrau spre Google Sites apoi.
Jaiku
Jaiku este o reţea finlandeză de microblogging şi "life streaming", care seamăna foarte mult cu Twitter. Google îi cumpăra în 2007 şi birourile rămâneau în Finlanda. Produsul devenea open source în 2009, iar serviciile sale erau închise în 2011. Jaiku avea site, un site mobil şi o aplicaţie de tip client. Ea rula pe telefoanele cu platorma Nokia S60.
Google Lively
Acest ciudat experiment era o lume virtuală în care oamenii puteau interacţiona sub formă de avataruri 3D. Unii zic că a fost cel mai mare eşec Google, pentru că a pornit în vara lui 2008 şi a murit în iarna lui 2008. El opera din browserul web şi necesita Flash. Puteam să avem 20 de oameni într-un room şi ca ei să poarte discuţii cu avataturi complexe, iar cuvintele apărau în bule de text că în comic bookuri.
Google Health
În anul 2008 se lansa Google Health, un serviciu de centralizare a informaţiilor despre sănătate şi a datelor despre afecţiunile unei persoane. El permitea utilizatorilor Google să ofere de bună voie datele personale legate de sănătate, fie manual, fie logându-se în reţele ale diferitelor companii medicale. Alergii, rezultate de analize, medicaţii necesare şi multe altele erau incluse.
Centralizarea permitea crearea unui profil şi oferirea de sfaturi şi tratamente. Se închidea în 2012.
Google Fast Flip
Acesta era un agregator de ştiri online, care imita răsfoirea unui ziar sau a unei reviste. Permitea căutarea la nivel vizual, cu un thumbnail pentru fiecare mare publicaţie. Se lansa în 2009 şi avea mulţi parteneri din lumea jurnalismului. Se baza mult pe scrolling cu mouse-ul şi aducea cu Google News. În 2011 deceda.
Google Print and Radio Ads
Google a încercat să intre în zona de advertising în print şi radio, folosind informaţiile strânse despre clienţi. Problema e că nu a reuşit să supravieţuiască în mediu offline.
Knol
Knol-urile erau articole scrise de autorităţi în domeniu, pe anumite teme. Practic un expert în literatură scria o teză despre un curent literar şi erai sigur că lucrarea era 100% de calitate. Knol încuraja experţii să contribuie cu informaţii şi lucrări la bagajul de cunoștiințe al Internetului. Se dorea a fi rival cu Wikipedia şi tot conţinutul său a fost şters în 2012.
Observaţi că lista e gigantică şi cred că sunt zeci de miliarde de dolari pierdute pe aici. Vreo 60% din produse şi servicii au migrat spre altele sau au fost alipite unei alte inițiative, care a reuşit în mainstream, dar câteva au fost catastrofe totale. Foarte multe companii s-ar fi prăbuşit sub greutatea acestor eşecuri, dar nu şi Google.
Asta spune multe despre dorinţa lor de a-şi asuma riscuri, chiar şi când au eşuat cu 4 reţele de socializare şi era să devină irelevant şi în zona de video online. Probabil Google e compania tech cu cele mai răsunătoare eşecuri, dar când ai în portofoliu Android şi YouTube, nu prea mai contează micile fail-uri... şi chiar şi unele medii.
