Fiinţele umane sunt la bază cam la fel şi au nevoie de dopamină şi serotonină, altfel nu pot funcţiona. În ultimii ani s-a descoperit că avem nevoie şi de oxitocină, obţinută doar prin contactul uman, deci omul e cu adevărat o fiinţă socială, având nevoie de cei din jur. E drept că există şi singuratici, dar la ei e vorba despre un dezechilibru chimic mai mult. Astfel ne plac prin definiţie mulţimile, gloatele, momentele când 200 devin unul şi inevitabil ne plac şi cozile, oricât le-am ura intrinsec. Cei născuţi după ultima ploaie cred probabil că Apple a inventat cozile la produse, dar noi am mers mai departe în timp şi am încercat să mai găsim fenomene care au făcut oamenii să stea la coadă.
Raţionalizarea
În perioadele când se dădea mâncarea pe cartelă, coada era ceva comun. Lumea stătea la coadă la carne şi lapte, unii mai prindeau şi bomboane cubaneze sau chiar banane într-o săptămână bună. Am văzut cozi uriaşe la alimente şi în Venezuela modernă, atât de afectată de sabotajul monedei sale pentru că liderul ţării nu vrea să dea petrol ieftin către SUA.
Taco Bell
Luna trecută în România s-a dovedit că în piramida nevoilor tot mâncarea e prima, dar în cazul celor de la Taco Bell era mai mult poftă si curiozitate. Zeci, dacă nu sute de oameni au stat la coadă să mănânce mâncare mexicană (proastă) la Băneasa Mall în București. Mânaţi de o nevoie aprigă de diaree şi de "factorul cool", pentru că Taco Bell apăruse în media americană pe care o tot mâncăm pe pâine.
Black Friday/ Reduceri
Aţi văzut cu toţii bătăile pe tigăi de la televizor, dar nu e o chestie românească, ci globală. Am văzut oameni alergând cu televizoare în mână în State şi cozi uriaşe până la ora zero a debutului Black Friday. Aceasta este una dintre cozile unde lumea chiar poate deveni violentă şi conceptul de "primul" poate da naştere la cafteli sănătoase. Noroc cu online-ul, altfel vedeam tot mai multe violente de gen. Aşteptaţi-vă totuşi să vedeţi în următoarele zile şi săptămâni cozi şi păţanii de genul, mai ceva ca la Moaşte.
Moaşte şi procesiuni
Cozile la produse şi lansări sunt zero barat faţă de cele religioase. Opiumul popoarelor e puternic, de la Mecca la Iaşi şi de la Zidul Plângerii la Parascheva. Mii, zeci de mii chiar de oameni aşteaptă uneori şi 12 sau 16 ore la coadă, ba chiar zile pentru a săruta resturile unei persoane, care ar fi avut puteri deosebite cândva. Sau să vadă un artefact religios cu mare semnificaţie. Lumea caută 2 lucruri aici: gratificaţia că pot vedea ceva reprezentativ pentru religia lor şi eventual vindecarea unei afecţiuni.
Gadget-uri / Apple
E drept că şi Samsung a avut ceva cozi pentru terminalele sale, parcă şi Xiaomi şi OnePlus, dar tot Apple rămâne rege. Cozile s-au împământenit odată cu iPhone-ul din 2007 şi s-a format o cultură de "bros" care devin ca o familie, stând cu cortul în faţă la Apple Store cu zile bune înainte de debutul telefoanelor. Am avut şi la noi în ţară aşa ceva pentru câţiva ani, pe vremea când se mai făceau lansări la 12 noaptea. Colegul Alex a fost primul din România care şi-a luat iPhone 3GS de la Orange România în august 2009, iar coada nu era chiar mică pe atunci. Entuziasmul era mare, televiziunile intervievau pe cei aflaţi la coadă şi era o întreagă modă să faci asta. Neexistând vloggeri pe atunci, nu prea avea acoperire fenomenul în afară de reportaje TV şi acoperirea Mobilissimo.ro.
Ce e uimitor la cozile Apple e că nu auzi de scandal, hatereală sau bătăi la ele. Lumea e zen, se respectă ordinea la rând şi cei care ies din Store cu produsul par cuprinşi de beatitudine, ca la Moaşte. Practic sunt nişte fani foarte pasionaţi care se adună la un ceai şi o cafea, stau ore întregi şi schimbă impresii despre hobby-ul lor. Nimic rău în asta. E interesant că debuturile sunt mereu când e frig afară, deci asta apropie oamenii ca pinguinii, la căldură.
Se întâmplă asta pe tot globul, din New York la Tokyo şi din Dubai până la Rio. Să stai la coadă e un hobby, un sport, o activitate de făcut pentru a te lăuda prietenilor. Nici nu mai e despre a fi primul care cumpără un iPhone. Simplul fapt că ai fost acolo îţi creşte cota de fanatic Apple. E un echivalent cu cei care se duc la proteste doar să fie acolo, sau cei care au făcut parte din moda rapid trecută a flashmob-ului.
Parcă şi la console au fost cozi de genul şi îmi amintesc că la PlayStation 3 erau nişte hateri, care au cumpărat consola doar ca să o zdrobească în faţa celor aflaţi la coadă. Ce oameni!
Evenimente sportive sau evenimente în general
Când joacă Steaua în Champions League, cam e coadă la bilete şi când cântă Metallica în concert, clar se formează cozi. E drept ca biletele luate online au mai tăiat din cozile acestea, dar există în continuare temerari care vor să simtă biletul de plastic şi hârtie în mână şi să plătească peşin pentru el, pentru ca apoi să meargă cu tot grupul de suporteri la o bere... sau 20. Aici se aplică aceeași mentalitate cu a grupului de suporteri, posedat de spiritul echipei cumva.
Supreme
Unul dintre motivele pentru care scriu acest editorial e culmea, nu Apple, ci Supreme. Acest brand de haine de tip "streetwear" a stârnit o adevărat isterie, încât e COADĂ săptămânal la magazinele lor în faţă. Brand-ul de skateri a reuşit cumva să facă cozile cool şi toată lumea vinde la suprapreţ hainele lor şi stă la coadă cu orele sau zilele pentru nişte hanorace sau adidaşi.
Din ce am înţeles o colecţie nouă este lansată în fiecare zi de joi şi cozile se întind tot weekend-ul. Vorbim despre un brand premium, cu tricouri de 50 de euro şi hanorace de peste 100 de euro. Întrebaţi de ce stau la coadă, adolescenţii răspund des că "Supreme e definiţia hype-ului, este steetwear. Vreau Supreme, vreau acea cultură şi vreau hype". Practic lumea cumpără o experienţă, stă la coadă ca să stea la coadă şi cireaşa de pe tort e achiziţia în sine.
Oamenii vor ce nu pot avea, cam asta e ideea...
Taxe / Bănci / Plăți / Aeroport / Altele
Dacă mai toate cozile de mai sus au fost divertisment, aici avem coada chin, coada amplificată psihologic, cea de la ANAF şi bancă, de plată a facturilor. E coada la care îţi vine să urinezi, deşi tocmai ai făcut-o, la care te apucă anxietatea, îţi sună telefonul, se blochează computerul casierei sau cineva nervos face scandal. E coadă când se bagă cineva în faţă, când se ceartă unele persoane care a fost prima sau coada la care pur şi simplu nimeni şi nimic nu se mişcă. Simţi efectiv rotaţia Pământului şi timpul cum îngheaţă.
Psihologic vorbind, să stai la coadă singur face coada să pară mai lungă decât dacă stai cu prieteni sau cei dragi, deci e o idee să mai luaţi pe cineva cu voi. Statisticile arată şi că suntem mai predispuşi să stăm la coadă de aproape 2 ori mai mult dacă avem un timer în faţă. Studiul a fost făcut la transportul în comun, deci timerele ar fi soluţia tuturor cozilor. O strategie bună e să dai persoanelor ceva de făcut, de aceea mai toţi dentiştii au reviste sau televizoare în sala de aşteptare spre exemplu.
Am uitat de cozile la doctor, dar nimeni nu vrea să vorbească despre aşa ceva, deci evităm acest subiect neplăcut. E fascinantă şi psihologia celor care se înghesuie la aeroport. Avionul nu pleacă până nu e toată lumea la bord şi nu sunt premii dacă eşti primul. Lumea stă la coadă şi îşi face griji, iar toată organizarea de la aeroport e gândită în jurul cozii. Coada e sfântă în acest mediu.
Sunt şi cozi la cinema şi la muzeu, pentru a vedea capodopere ale artei, unele cozi durând impresionant de mult chiar. La Disneyworld sau Luvru e cunoscut sistemul de cozi, de decenii deja. Disney are o strategie de a estima cu plus, nu minus timpul de aşteptare, astfel încât clientul să fie satisfăcut că a intrat mai devreme. Un studiu arată şi că timpul mediu de aşteptare la un ATM este 3 minute, iar apoi clientul pleacă şi renunţă.
Un alt studiu Garland & Newport din 1991 a descoperit şi că pe măsură ce creşte timpul petrecut la o coadă cu atât creşte şi disponibilitatea de a sta la coadă şi mai mult. Persoana e tot mai apăsată de costul psihologic al timpului aşteptat deja şi doreşte o recompensă pentru asta, crescând spre infinit curba aceasta. Într-o lume ideală nu ar exista cozi, dar atunci când coada e divertisment pentru unii şi chin pentru alţii e imposibil de evitat în societatea modernă, chiar şi în lumea online.
Ar fi bună o lume fără cozi? Tentaţia e mare să zicem "da", dar pentru unii coada este un mod de viaţă, un hobby, un sport. Mă gândesc în special la cei bătrâni sau pur şi simplu la fanaticii care stau la cozi pentru a prinde produse primii. Coada este în ADN-ul nostru şi nu putem decât să o acceptăm, că pe multe alte reguli ale societăţii în care trăim.
