Discutăm despre5G de 3 ani deja, dar lucrurile nu par să se mişte... la noi cel puţin. Se împlineşte anul de când Orange şi Digi au lansat servicii 5G limitate la mici zone din Bucureşti, în vara lui 2019, dar încă nu avem un rollout complet. Licitaţia pentru spectru rămâne în standby şi a tot fost mutată până acum. Această întârziere este evident o problemă, mai ales pentru ţara cu una dintre cele mai rapide conexiuni Internet de pe glob.
Cum ar fi arătat România acum dacă am fi fost şi primii cu 5G?
Înainte să facem acest exerciţiu de imaginaţie o să vedem cum stăm de fapt şi ce impact are această întârziere.
1. Situaţia actuală şi impactul economic
Licitaţia pentru spectru 5G trebuia să aibă loc în toamna lui 2019, apoi în iarnă, apoi la început de 2020 şi acum în vară. A fost amânată pe termen nedeterminat, iar poziţia ANCOM e că nu avem o legislaţie realizată de oficiali pe baza memorandumului între SUA şi România cu privire la securitate cibernetică. Cu siguranţă că şi pandemia a pus jos de tot pe lista de priorități 5G-ul.
Impactul asupra economiei? Mult mai mare decât aţi crede! Gândiţi-vă la toţi angajaţii care au lucrat de acasă şi la toate industriile care ar fi beneficiat de conexiunile 5G în perioada izolării. Nu suntem singurii în această situaţie şi astfel s-a ajuns ca YouTube, Netflix, Amazon Prime să reducă din calitatea streaming-ului pe durata izolării, pentru că reţelele nu mai făceau faţă. Aici aportul 5G ar fi fost însemnat.
Mai gândiţi-vă şi la telemedicină şi o evaluare mai rapidă a pacienţilor folosind camere video conectate via 5G. Nu mă refer neapărat la coronavirus, ci la celelalte consultaţii neglijate în această perioadă. Cum rămâne cu bolile cronice?
Înlocuirea echipamentelor Huawei, dacă se decide acest lucru va aduce costuri extra la buget şi va pune presiune asupra PIB-ului, într-o perioadă în care deja spectrul unei crize pluteşte la orizont. Operatorii se vor opune măsurilor care i-ar face să îşi înlocuiască tot echipamentul, pentru că sumele ar fi prea mari. Dacă acceptă, ar solicita şi un "bailout" de la buget probabil, de aici şi impactul economic negativ al unei decizii în acest sens.
Huawei are un impact economic însemnat în România şi decizia de a le înlocui echipamentele ar afecta negativ miile de angajaţi de la noi, dar şi contractele existente, care aduceau bani la buget. Huawei a contribuit la PIB-ul local cu 219 milioane de euro în 2018, dublu faţă de 2014. A generat 6320 de joburi în ţară şi a investit în programe pentru studenţi. 86 de studenţi au participat la programul Seeds For the Future spre exemplu. 2000 de profesori au fost pregătiţi prin cursuri speciale finanţate de Huawei. Toate aceste cifre vin dintr-un raport Oxford Economics.
Îşi permite statul român să piardă aportul de sute de milioane de euro la PIB şi să cheltuiască alte miliarde pentru echipamente noi şi echipamente 4G înlocuite complet?
2. Costurile adoptării tehnologiei 5G
Calculul e foarte simplu: costă mai puţin să faci upgrade de la 4G la 5G folosind acelaşi provider de tehnologie, decât să treci la unul nou. Evident e vorba despre Huawei aici, iar Vodafone spre exemplu a folosit echipament 4G de la Huawei. Echipamentul 5G este un upgrade la cel 4G, iar dacă Vodafone vrea să treacă la Ericsson sau Nokia Networks, trebuie să înlocuiască TOTAL echipamentul 4G, ceea ce e imposibil fără sume astronomice. Pe de o parte rămânem fără servicii în anumite zone, pe de altă parte costă foarte mult, deci e păgubos. Şi nu există compatibilitate şi modularitate între branduri. Ori mergi pe o companie, ori pe alta. Nu se "pupă" tehnologiile între ele, mai ales privind hardware-ul.
Orice înlocuire necesită şi foarte mult timp, din nevoie de a asigura continuitatea serviciilor oferite de acel operator. Nu e ca şi cum poţi opri reţeaua să schimbi echipamentul, telecomunicaţiile fiind un serviciu vital pentru societate şi bunul său mers.
3. Timpul necesar pentru adoptarea şi răspândirea tehnologiei 5G
5G este o tehnologie diferită de 4G şi va avea nevoie de mai multe antene montate pe un spaţiu mic. E vorba despre mici "cell sites", de mărimea unei cutii de pizza, care se pot amplasa oriunde, pe acoperişuri, stâlpi de iluminat, copaci şi altele. Sunt 3 moduri de a realiza o reţea 5G, în funcţie de tipul de reţea:
- low band network (acoperire mare, dar viteză cu doar 20% peste 4G)
- high band network (viteze de Gbps, dar semnalul nu răzbate bine prin suprafeţe dure)
- mid band network (echilibru între viteză şi acoperire)
Operatorii vor recurge la o combinaţie între cele 3 tipuri de reţea pentru a accelera implementarea. Vodafone România spre exemplu a folosit hub-uri 5G indoor, pentru a oferi acoperire 5G la nivel de centre comerciale, mall-uri şi altele de gen. Este o abordare non standalone 5G, adică nu cea care implică upgrade-ul echipamentelor 5G Huawei cu altele noi. Am văzut reţeaua făcând faţă la Bucharest Gaming Week în noiembrie anul trecut, cu suficient 5G pentru mii de gameri. Pe termen lung e totuşi nevoie de abordarea Standalone şi montarea unui număr mare de antene, ceea ce necesită timp şi... bunăvoinţa locatarilor, care ar fi de preferat să nu fie „conspiraţionişti”.
Orange a mers pe outdoor, oferind servicii 5G în zone de nord şi centrale ale Capitalei, dar la testele noastre din decembrie nu am prins un semnal constant. Şi Digi oferă în anumite zone acoperire 5G, dar la viteze ceva mai mici.
4. Ce oportunităţi putem rata prin întârzierea implementării tehnologiei în mod vast, la nivel local
- Telemedicina: cu ajutorul 5G se pot realiza consultaţii de la distanţă ale pacienţilor prin apel video. Există şi cabine speciale cu senzori care fac analizele şi transmit datele în timp real doctorului. Am văzut o demonstraţie la Paris, la o conferinţă 5G Orange.
- Agricultura: să plăteşti pe cineva să verifice hectare întregi de culturi e mult mai scump decât să ai drone cu 5G care îţi prezintă situaţia, sau senzori de umiditate, ph şi alţi metrici, conectaţi via 5G.
- Oraşe Inteligente: Imaginaţi-vă o semaforizare în sfârşit bine pusă la punct în Bucureşti, sincronizată cu dispozitive inteligente montate pe fiecare automobil sau măcar pe autobuze. Astfel am putea prezice exact când vine următorul tramvai, autobuz, troleibuz şi traficul s-ar fluidiza.
- Internet of Things: Viteza 5G este mai mare decât cea WiFi pe care o aveţi acasă, iar interconectarea dispozitivelor casnice ar fi instantă. Ai avea automobilul sincronizat la hubul din sufragerie, ai putea vedea de pe telefon feed-ul de pe camerele de securitate fără lag, cu latență zero şi imagine clară, vei putea programa maşina de spălat şi frigiderul cu mult înainte să ajungi acasă şi tot aşa.
- Work from Home: Cu 5G disponibil în mainstream nu vor mai exista apeluri neclare sau picate pe Zoom, Microsoft Teams şi Skype. În plus când trece pandemia şi vom putea din nou călători şi munci din mers, 5G-ul va fi important când te deplasezi prin ţară.
- Turism: Un oraş european ca Bucureşti sau Cluj Napoca dotat cu 5G implementat la fel de bine ca broadband-ul nostru plin de recorduri ne-ar pune serios pe harta Europei.
- AI/roboţi: fabrici automatizate cu roboţi controlaţi de la distanţă prin 5G reprezintă o modalitate de a eficientiza producţia, a scăpa de greve şi probleme sindicale şi a evita eventuale îmbolnăviri. Aici latența trebuie redusă cât mai mult, iar 5G e răspunsul. Cu implementări reuşite poţi atrage şi alţi producători auto, nume mari, iar în ultimul deceniu am ratat pe rând Mercedes şi poate chiar şi Tesla, când îşi căutau o țară pentru fabrici noi.
5. Trebuie adoptată o legislaţie limpede şi reguli clare privind securitatea datelor
Conform lui Sorin Grindeanu, preşedinte ANCOM, stăm după memorandumul transformat în legislaţie pentru licitaţia spectrului 5G. Memorandumul este realizat în parteneriat cu SUA, care vrea standarde de securitate cibernetică mai clare şi transparente. Practic verificarea la sânge a oricărui furnizor de echipament, iar Huawei s-a arătat deschisă la asta în Germania şi Marea Britanie spre exemplu. Nevoia de legislaţie este clară, dar e nevoie şi de specialişti obiectivi pentru a se ocupa de evaluare. O idee bună este o echipă de la Bruxelles, pentru a fi aliniaţi cu aceleaşi cerinţe ca şi restul statelor UE, nu să avem propriile noastre criterii despre ce înseamnă "sigur" şi ce nu, ceea ce ar fi ciudat pentru o ţară membră.
Trebuie întocmit un sistem clar ca la licitaţiile pentru autostrăzi şi alte proiecte de infrastructură. Trebuie să existe criterii de securitate, de cost, de eficiență întrunite. Le întruneşti, atunci poţi participa la implementarea de infrastructură. Şi aş plusa cu faptul că avem Bitdefender ca jucător local pe partea de securitate, respectat şi global şi cred că experţii de acolo sunt în măsură să decidă ce echipamente sunt cele mai sigure. Totul cu teste standardizate, implementate la nivel european şi eventual aliniate şi cu ce doreşte SUA de la noi.
Cu ce rămânem după ce tragem linie:
Îmi amintesc că România a fost printre ţările fruntaşe la implementarea 4G. La 5G lucrurile se mişcă mai greu. Dacă e vreun domeniu unde excelăm, acela ar fi telecomunicaţiile/IT-ul. Avem un public informetat de informaţie, operatorii fac profit serios la noi şi avem un public mare consumator de Gigabytes, de divertisment şi de streaming. Suntem o piaţă ideală pentru teste, pentru programe pilot şi punct de trecere între Europa şi Asia, forţând puţin geopolitica.
Suntem la răscruce de sfere de influenţă între Vest şi Est, care în egală măsură au nevoie de 5G în lumea viitorului. E o şansă de a fi lider şi pionier pentru România, dar cronometrul ticăie şi dacă o ratăm, am putea ajunge la coada Europei. Da, rămânem mari pe fibră, pe broadband, dar înţepeniţi în trecut cu 4G. Să fii legat de fir în deceniul ce tocmai a început e să fii legat de un lanţ invizibil cu trecutul.
Bătălia viitorului pentru supremaţie nu se mai dă pe ţevi de petrol şi gaze, ci pe infrastructura rapidă, AI, Internet of Things, 5G. Vom fi acolo?
