Voyager 1 a devenit primul obiect construit de om care ajunge la o zi-lumină de Pământ, după o călătorie începută în septembrie 1977. Sonda NASA a atins acest prag pe 18 noiembrie 2026, la ora 12:16, ora României, aflându-se la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de Terra. Distanța este atât de mare încât un semnal radio are nevoie de 24 de ore pentru a ajunge de pe Pământ la sondă, iar răspunsul necesită alte 24 de ore.
Recordul a fost confirmat de NASA pe pagina dedicată evenimentului, unde agenția explică și dimensiunea acestei distanțe: 16,094 miliarde de mile, echivalentul a peste 173 de unități astronomice. Pentru comparație, lumina Soarelui ajunge la Pământ în aproximativ 8 minute și 20 de secunde. În cazul Voyager 1, același semnal luminos ar avea de parcurs un drum de aproape 173 de ori mai lung.
Un mesaj trimis către Voyager 1 primește răspuns abia după două zile
NASA continuă să comunice cu sonda prin Deep Space Network, o rețea de antene radio uriașe amplasate în California, Spania și Australia. Acestea urmăresc sondele interplanetare și pot recepționa semnale extrem de slabe, transmise de la miliarde de kilometri.
Problema nu este doar intensitatea semnalului, ci timpul necesar comunicării. Dacă inginerii trimit o comandă către Voyager 1, aceasta ajunge la destinație după 24 de ore. Chiar și în condiții ideale, răspunsul nu poate fi recepționat decât după încă o zi.
Așadar, o singură conversație dus-întors necesită minimum 48 de ore. Iar când ceva nu funcționează, depanarea devine un exercițiu de răbdare. Nu poți reporni sonda și verifica rezultatul peste câteva secunde, cum ai face cu un router sau un calculator.
Voyager 1 se deplasează cu aproximativ 61.000 km/h față de Soare și este cel mai îndepărtat obiect construit vreodată de omenire. Deține acest titlu încă din 1998, când a depășit sonda Pioneer 10.
De la Jupiter la spațiul interstelar: aproape 50 de ani de recorduri
Voyager 1 a fost lansată pe 5 septembrie 1977, la numai 16 zile după Voyager 2. Deși a plecat mai târziu, traiectoria sa mai rapidă i-a permis să-și depășească sonda geamănă încă din decembrie același an.
Misiunea inițială trebuia să dureze aproximativ cinci ani și să studieze Jupiter și Saturn. Cele două sonde au depășit însă cu mult obiectivele inițiale, iar Voyager 1 a continuat să furnizeze date științifice chiar și după intrarea în spațiul interstelar.
Iată cele mai importante momente din cronologia oficială NASA, completată cu actualizările tehnice ale misiunii:
An | Moment istoric | Ce s-a întâmplat |
|---|---|---|
1977 | Lansarea | Voyager 1 pleacă de pe Pământ pe 5 septembrie și depășește Voyager 2 în decembrie |
1979 | Descoperiri la Jupiter | Fotografiază vulcani activi pe Io, prima dovadă de vulcanism activ în afara Pământului |
1980 | Întâlnirea cu Saturn | Studiază inelele și sateliții planetei, inclusiv atmosfera densă a lui Titan |
1990 | „Pale Blue Dot” | Fotografiază Pământul de la circa 6 miliarde km de Soare. Camerele sunt apoi oprite definitiv |
1998 | Record de distanță | Depășește Pioneer 10 și devine cel mai îndepărtat obiect creat de om |
2004 | Traversarea undei de șoc terminale | Intră în regiunea unde vântul solar este încetinit puternic de interacțiunea cu mediul exterior |
2012 | Intrarea în spațiul interstelar | Pe 25 august traversează heliopauza, devenind prima sondă care explorează direct această regiune |
2017 | Propulsoare repornite după 37 de ani | NASA reactivează patru propulsoare nefolosite din 1980 pentru a menține antena orientată către Pământ |
2023 | Defecțiune informatică majoră | Sonda începe să transmită date imposibil de interpretat din cauza unei probleme la computerul de bord |
2024 | Reparație de la miliarde de kilometri | NASA ocolește o zonă defectă de memorie și restabilește transmiterea datelor de la cele patru instrumente încă active |
2025 | Economisirea energiei | Este oprit detectorul de raze cosmice pentru a prelungi durata misiunii |
2026 | Doar două instrumente active | În aprilie este dezactivat încă un instrument, iar în septembrie NASA aplică o nouă procedură de economisire a energiei |
2026 | Prima zi-lumină | Pe 18 noiembrie ajunge la 25,9 miliarde km de Pământ. Un mesaj dus-întors necesită minimum 48 de ore |
Un detaliu care merită precizat: Voyager 1 a ieșit din heliosferă, dar nu a părăsit complet Sistemul Solar, dacă luăm în calcul întinderea Norului Oort, regiunea îndepărtată populată de corpuri înghețate aflate sub influența gravitațională a Soarelui.
Sonda Voyager 2 a intrat la rândul său în spațiul interstelar în 2018, dar se află pe o altă traiectorie și se deplasează mai lent. NASA estimează că aceasta va ajunge la distanța de o zi-lumină în noiembrie 2035.
Cum mai funcționează Voyager 1 după 49 de ani? Cu numai 210 W
Dincolo de recordul de distanță, supraviețuirea sondei reprezintă o performanță inginerească în sine. Voyager 1 folosește trei generatoare termoelectrice cu radioizotopi, care transformă în electricitate căldura produsă prin dezintegrarea plutoniului-238.
La lansare, aceste generatoare furnizau aproximativ 470 W, însă puterea disponibilă a scăzut treptat, cu circa 4 W anual. În prezent, sonda produce aproximativ 210 W, comparabil cu puterea consumată de un laptop performant sau de câteva becuri.
Din cele zece instrumente științifice originale, numai două continuă să funcționeze:
- Magnetometrul (MAG), care măsoară câmpurile magnetice din spațiul interstelar.
- Plasma Wave Subsystem (PWS), care studiază undele de plasmă și permite estimarea densității electronilor din mediul interstelar.
Restul instrumentelor au fost oprite treptat, fie pentru economisirea energiei, fie din cauza degradării performanțelor.
Situația a devenit atât de delicată încât, în septembrie 2026, inginerii NASA au efectuat o operațiune poreclită intern „Big Bang”. Aceștia au oprit simultan trei dispozitive de la bord și au activat alte trei, cu un consum mai redus de energie.
Schimbarea era riscantă deoarece respectivele componente contribuiau și la menținerea temperaturii necesare funcționării sondei. Conductele cu combustibil ale propulsoarelor trebuie păstrate suficient de calde pentru a nu îngheța, altfel Voyager 1 ar putea pierde capacitatea de a-și orienta antena către Pământ.
Rezultatul? O economie de aproximativ 10 W, echivalentul a doi ani și jumătate de pierderi anuale de putere. Un câștig mic în comparație cu dispozitivele moderne, dar foarte valoros pentru un echipament lansat acum aproape cinci decenii.
În octombrie, NASA a pierdut pentru 48 de ore legătura cu Voyager 1
Recordul din noiembrie vine la numai o lună după un incident care a provocat îngrijorare în echipa misiunii.
Pe 18 și 19 octombrie, antenele NASA nu au reușit să detecteze semnalul Voyager 1 în timpul a două sesiuni programate de comunicare. Contactul a revenit pe 20 octombrie, înainte ca inginerii să poată transmite vreo comandă de remediere.
Conform raportului NASA din 29 octombrie 2026, un grup de propulsoare fusese dezactivat, iar sistemele de rezervă preluaseră automat funcționarea. Cauza exactă a incidentului rămânea în curs de investigare.
Nu este prima problemă serioasă de comunicare. În 2023 și 2024, o defecțiune a memoriei computerului de bord a împiedicat transmiterea datelor inteligibile timp de mai multe luni. Inginerii NASA au reușit să redistribuie codul software în alte zone de memorie, fără să poată interveni fizic asupra sondei. Problema fusese semnalată și într-un Radar Mobilissimo din aprilie 2024.
Ce se va întâmpla când Voyager 1 nu va mai putea comunica?
NASA încearcă să mențină instrumentele active cât mai mult timp, dar producția de energie continuă să scadă. Nu există o dată sigură la care Voyager 1 își va încheia activitatea. Echipa misiunii speră să obțină câțiva ani suplimentari prin reducerea consumului și adaptarea sistemelor existente.
Chiar și după pierderea definitivă a comunicațiilor, sonda nu se va opri din deplasare. Va continua să călătorească prin spațiul interstelar, iar peste aproximativ 40.000 de ani se va apropia la circa 1,7 ani-lumină de steaua Gliese 445.
La bord se află celebrul Golden Record, un disc de cupru placat cu aur, care conține imagini, sunete naturale, muzică și saluturi în 55 de limbi. Printre mesajele înregistrate se numără și cele ale fostului președinte american Jimmy Carter și fostului secretar general ONU Kurt Waldheim.
Discul a fost conceput ca o capsulă a timpului pentru eventualele civilizații care ar putea întâlni sonda într-un viitor îndepărtat. Deși electronica Voyager 1 va înceta la un moment dat să funcționeze, acest mesaj de pe Pământ va continua să călătorească prin galaxie.

