Azi se fac exact 225 de ani de la una dintre cele mai importante invenții care au împins lumea spre revoluția tehnologică pe care o trăim acum: bateria electrică. În 1800, Alessandro Volta punea pe masă pila voltaică, prima sursă constantă de curent electric. Ce părea atunci un simplu experiment cu discuri de cupru și zinc separate de straturi îmbibate în sare a devenit rapid fundația pentru tot ce înseamnă electrochimie și surse de energie portabile.
Totul a pornit dintr-un pariu științific italian. Luigi Galvani susținea că electricitatea vine din țesuturi animale, Volta a zis nu, e chimie între metale și lichide. Așa s-a născut pila voltaică, anunțată oficial pe 20 martie 1800 într-o scrisoare către Royal Society din Londra. Fără să știe, Volta tocmai dădea drumul unei industrii care avea să alimenteze nu doar știința, ci și economia globală pentru următorii 225 de ani.
Din momentul ăla, lucrurile au explodat. Cercetători ca Humphry Davy și Michael Faraday au ridicat miza, descoperind tot ce înseamnă electricitate și magnetism. A urmat celula Daniell, apoi în 1859 bateria cu plumb-acid a lui Gaston Planté - fix aia care mai târziu a pus în mișcare primele automobile electrice.
Secolul XX a adus bateria în buzunarele și în casele tuturor. Fără ea nu aveam:
- telegraf și telefon,
- tramvaie și submarine,
- radiouri și radare în războaie.
Și tot fără baterie, smartphone-urile, laptopurile sau mașinile electrice de azi nu existau. Mai mult, boom-ul bateriilor litiu-ion a schimbat complet regulile jocului, fiind acum coloana vertebrală a revoluției digitale și a tranziției energetice globale.
Problema e că, odată cu importanța lor, bateriile au devenit și un subiect de război economic și geopolitic. Litiu, cobalt, nichel sau grafit - toate resursele vitale pentru ele - sunt concentrate în zone cheie. China controlează peste 70% din capacitatea de rafinare globală și produce cam 80% din bateriile litiu-ion. Europa, SUA și Japonia abia acum bagă miliarde să reducă dependența de Beijing.
În același timp, Africa, în special Republica Democrată Congo, e prinsă în acest carusel. De acolo vine peste 60% din cobaltul global, un mineral esențial pentru stabilitatea bateriilor. Potrivit datelor IEA, cererea de litiu s-a înmulțit de șase ori în doar șase ani (2017-2023) și va mai crește de 10 ori până în 2030, pe măsură ce tot mai multe mașini electrice ies pe bandă rulantă.
Dar nu e totul roz. Industria se lovește de probleme grele:
- extracția lasă în urmă deșeuri toxice și distruge ecosisteme,
- reciclarea e încă slab dezvoltată și devine rapid o bombă cu ceas,
- inovația nu ține pasul cu nevoile toată lumea așteaptă bateriile solide sau alte soluții mai ieftine și mai curate.
UE a răspuns în 2020 cu un proiect de 20 de miliarde euro - European Battery Alliance - care să creeze o industrie locală capabilă să țină piept Chinei și SUA. Miza? Să nu mai depindem de petrol sau gaz, ci de baterii produse în Europa.
După 225 de ani, ce-a început ca o rivalitate științifică în Italia a ajuns să fie unul dintre cele mai importante fronturi în lupta pentru putere economică și politică globală. Cine controlează tehnologia și lanțul de aprovizionare al bateriilor controlează viitorul industriei auto, al energiei verzi și al echilibrului mondial. Și, având în vedere cum cresc mizele, războiul pentru litiu și cobalt abia a început.
